[1.], [2.] și [3. Balon de întuneric]
1.
În drum spre Mega
Am văzut un cintezoi mort
Sub o mașină
Părea că roata din spate drepta
Parcase pe aripa lui
Probabil murise luptând
Probabil s-a zbătut să iasă de acolo
Și i-a crăpat inima de la efort
Așa mă simt eu, tata
Când mă întrebi
Ce vreau să mă fac când o sa fiu mare
Simt că încă mă zbat acolo
Sub roata copilăriei
Care devine din ce în ce mai grea
Cu fiecare ceartă, cu fiecare plânset
Pereții camerei mele sunt încă acoperiți
De o tristețe vătuită
Și eu mă zbat acolo
Sub povara cuvintelor tale
Care sunt ca arsura de pe fundul tigăii Tefal
Pe care tu și mama mi-ați luat-o
Când am intrat la facultate
Mai știi?
Degeaba râcâi cu buretele,
Cu unghia
Până la sânge
Nu pot să le dezlipesc
Și pace
Probabil o să-mi rup aripa
Ca să mă eliberez
O să-mi crească la loc
2.
La 30 ani
Lunile trec repede
Îmi dau seama după sticlele de domestos
Consumate
1 la 4 săptămâni
Mereu la fel
Doar săpunul nu se termină egal,
Definitiv
Mereu mai rămâne câte o coajă
În savoniera cu design franțuzesc
Săpunul ăsta nu ajunge niciodată
Să-și cunoască transparența
Și dacă aș aduna toate cojile
Din ultimii 20 ani
Tot n-aș putea să scot
Petele de sare
De la lacrimile care au îmbăiat
Animalele de pluș din bibliotecă
Din camera mea cu bec pâlpâitor
La un interogatoriu perpetuu
În care nici măcar lumina
Nu își mai găsește scăparea
Lacrimi de julituri în genunchi
De note mici
De „ți-am spus eu”
De „am avut dreptate”
Lacrimi de nervi
De nedreptate
De neputință
Născută prea bătrână
Pentru un corp de copil
Lacrimi de absolvire
De mândrie
De dor
Lacrimi de „o să vezi și tu când o să ai copiii tăi”
Lacrimi de pierderi
De bunici stinși
Ca un mănunchi de lumânări
Care își pierd flacăra
În balta de ceară
Pe stativul din biserică
Lacrimi de ducă
De „eu niciodată”
3. Balon de întuneric
Cerul
Picura pe pagina albă
A unei noi zile
Dar azi ploaia nu era la fel
Tăcerea gazoasă
Căzuse peste sufrageria lor
După ce Nina a ajuns la spital
El stătea acum nemișcat pe canapeaua
Pe care cu doar o seara înainte
Au plâns amândoi de fericire
Când și-au anunțat părinții
Că vor deveni părinți
Ea a pierdut prima sarcină
Ca atunci când faci clătite
Și pe prima o arunci
Pentru că era de test
Nimic n-avea să mai fie la fel
Nici măcar un alt test de sarcină
Pozitiv
Nu putea să înlocuiască scenariile inițiale
Camera copilului, jucăriile și căruciorul imaginar
Zilele au trecut
Pentru Nina toate la fel
El o iubea
Dar ea dădea „Don’t ask me again” notificării
El insista
Și Nina primea apoi iubirea
Ca pe o revistă săptămânală
În cutia poștală
Acoperită cu rouă
Zilele au trecut
Și Nina a început să zâmbească
Din nou
Dar a lăsat o cută în timp
Ca un semn de carte
Pentru când voia să se întoarcă
La clipa când s-a simțit aproape-mamă
Leave a comment