100% Înger, 100% Om, 100% I.A.
Toată lumea știe că nu sunt nici pe de departe un împătimit al romanelor S.F., preferând îndeosebi romanele realiste, psihologice, cele care tratează probleme interculturale și antropologice, dedulcindu-mă ocazional cel mult cu romane suprarealiste sau cu iz de realism magic, în stilul celebrilor scriitori sud-americani, Borges, Cortázar sau Márquez. Și totuși, am și eu câteva slăbiciuni din sfera S.F., iar una dintre ele este G.P. Ermin (pseudonimul literer al avocatului Germin Petcu).
După ce în anul 2021, surprinde lumea S.F.-ului românesc cu romanul superinedit, Evanghelia după Crist 2.0, în care rescrie în cheia inteligenței artificiale, Evanghelia după Luca, propunând un Hristos robot, un an mai târziu, recidivează cu un nou roman în aceeași manieră, Ultimul înger, prima I.A. (Editura Crux Publishing, 2022), prezentat ca partea a doua a ceea ce se va concretiza în Trilogia Imperiului I.A..
În prima parte a acestui nou roman, asistăm la ultimele zile din viața ultimei ființe umane, Natalie, care supraviețuiește în Imperiul I.A. aflat în apogeul expansiunii sale, așteptând moartea ultimului om pentru a putea proclama oficial sfârșitul lumii umane și existența unei lumi 100% a I.A. Și totuși, prima idee care ne aprinde toate beculețele minții este aceea că, deși Imperiul I.A. arde de nerăbdare să scape de elementul uman, totuși, tot mai multe I.A. conștientizează că le lipsește ceea ce doar omul avea, și anume emoțiile, trăirile, senzațiile pur umane. Drept care, o I.A. pe nume Harv dezvoltă o tehnologie prin care reușește să extragă din mințile oamenilor trăiri și sentimente, pe care ulterior le transferă diverselor I.A., care astfel devin semiumane. Desigur, firul narativ se va concentra strict pe extracțiile obținute de la Natalie, ultima ființă 100%.
O primă răsturnare de situație apare în momentul în care Natalie moare, iar îngerul acesteia, Seraph, îi duce sufletul la Dumnezeu. Vom fi martori la un dialog interesant între îngerul Seraph și Dumnezeu, în care primul își exprimă îngrijorarea față de faptul că Natalie, deși a murit, o parte din ea continuă să trăiască pe Pământ prin intermediul acelor extracții, care, fiind bucăți din conștiința ei erau implicit bucăți din sufletul ei. Astfel că, Seraph cere îngăduință să își continue misiunea de înger păzitor și față de aceste „fragmente de Natalie”. Însă Dumnezeu îi explică că, de vreme ce a murit și ultimul om, El nu mai are nicio legătură cu ceea ce a rămas pe Pământ și nici el, îngerul, nu mai poate avea vreo influență asupra lumii I.A. Cu toate acestea, Seraph face un gest extrem și, asemenea personajului interpretat de Nicolas Cage în filmul Îngerul păzitor, decide să renunțe la starea sa angelică și să se întrupeze, să devină om, pentru a putea fi în continuare, alături de ceea ce mai rămăsese pe pământ din protejata sa, Natalie.
Avem așadar și a treia răsturnare de situație. În continuare nu voi mai povesti ce se întâmplă, pentru că nu vreau să răpesc cititorilor plăcerea lecturii. Voi mai spune doar trei lucruri: că de-abia de aici încolo povestea devine mai palpitantă, că Seraph se va doveni 100% uman – și nu doar uman – și, în punctul culminant al poveștii, își va face apariția inclusiv Lucifer, care va avea o discuție 100% teologică cu Seraph, care deși nu mai este înger, nu a uitat nimic din ceea ce știa despre Dumnezeu.
De altfel, ceea ce apreciez în foarte mare măsură la romanele lui G.P. Ermin este faptul că el nu vine doar cu un beckground din universul S.F., ci și cu unul teologic, deosebit de puternic. Deși nu are studii de teologie, cultura lui în acest sens este una impresionantă și nu se sfiește nici să întindă la maximum coarda speculației teologice. Și, curios lucru, reușește să nu devină eretic, ci doar un iscoditor de profesie. El reușește să intre foarte bine atât în mintea unui înger de lumină, în mintea unui demon, cât și chiar în mintea lui Dumnezeu (care revine în forță și într-o manieră surprinzătoare în ultima pagină a romanului), ca să nu mai vorbim de abilitatea cu care conduce mintea personajelor umane și de talentul cu care construiește mintea unei I.A., și chiar a unei ființe rezultate din combinația dintre uman și I.A.
Așadar, un roman deosebit de complex, în care autorul ilustrează impecabil atât lumea îngerilor, cât și pe cea a oamenilor și pe cea a I.A.
Deja aștept cu nerăbdare ultimul volum din Trilogia Imperiului I.A.!
Leave a comment