11 haikuuri românești

Cine mai scrie

kaiku, cine dracu mai

silabisește?


Zilnic fac zmeie.

Cum le ridic, cum dispar.

Ca-n Afganistan.


Te țin de mână

și întreb emoționat:

te-ai dezinfectat?


Bătrânețea e

un planor fără pilot.

Deturnează-l, hai!


Pământ sub unghii.

Naufragiat să fiu,

altfel l-aș vedea.


Păzesc un cireș.

Sus, în el, e fratele,

fură cireșe.


Răbdarea în șah,

dură și agresivă

formă de atac.


Tudor îmi face

portretul și zâmbește:

semeni c-o mamă.


Vâslesc cu mâna.

Într-un deget îmi intră

fix o țăpligă.


Înfig cuțitul.

Spatele tău cocoșat

e o capcană.


Să scrii haikuuri

fără siropoșenii,

muncă de chinez.


Leave a comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *