11 haikuuri românești
Cine mai scrie
kaiku, cine dracu mai
silabisește?
Zilnic fac zmeie.
Cum le ridic, cum dispar.
Ca-n Afganistan.
Te țin de mână
și întreb emoționat:
te-ai dezinfectat?
Bătrânețea e
un planor fără pilot.
Deturnează-l, hai!
Pământ sub unghii.
Naufragiat să fiu,
altfel l-aș vedea.
Păzesc un cireș.
Sus, în el, e fratele,
fură cireșe.
Răbdarea în șah,
dură și agresivă
formă de atac.
Tudor îmi face
portretul și zâmbește:
semeni c-o mamă.
Vâslesc cu mâna.
Într-un deget îmi intră
fix o țăpligă.
Înfig cuțitul.
Spatele tău cocoșat
e o capcană.
Să scrii haikuuri
fără siropoșenii,
muncă de chinez.
Leave a comment