*

(Ela Nistor)

tata
mi-a spus cândva
că îi este dor
de fetița lui care știe unde este bormașina
și de înălțimea mea care nu-i întrecea genunchii
de inocența
cu dată de expirare în curând
și vârsta mea care încăpea pe o mână
tata
nu mă credea pe atunci efemeră
și nici nu știa
că într-o zi
ca astăzi
aveam să nu mai fiu sub umbrela lui
doar am renunțat la geaca de un roz aprins
cu buzunar la spate
unde poate mi-am ținut viitorul
ascunzându-l de toată lumea.
tatei îi mai este dor de acea fetița
așa că eu
mă ascund
cât încap
în buzunarele din spate
și poate nu vede
cât a crescut și el.

uneori lumea e prea mare