*

(Tatiana Grosu)

Cărțile lui Dumas îi erau
mângâierea și unica bucurie
când era copil.
Pentru ceilalți, joaca în mahala
după o zi de muncă la câmp.
Mama îmi povestea cum a
murit străbunelul meu,
când a realizat că bunica mea
nu se va mai trezi niciodată
i s-a prăbușit pământul
sub picioare.

Când aveam 7 ani și sora mea 1
Tatăl meu încă era în viață.

Mama avea cearcănele mai mari
decât ochii.

Plină peste cap de datorii
Dar cu speranța că îl va putea salva

În mai puțin de doi ani
Am rămas noi trei
Într-o casă nefinisată cu ușa de
la intrare care se umfla când
ploua și trebuia
să te trântești în ea cu putere
ca să o încui.
Cu timpul și acest lucru a
devenit imposibil.

Credința mamei era ziua de mâine.

Noi mâncam, iar mama citea,
și nu ne puneam prea multe întrebări.

---