*

(Ciobanu Andreea-Denisa)

*

andreea lasă fetele că nu sunt bune
găsește și tu un băiat drăguț ca al mariei
fă ceva cu viața ta, lasă cărțile și scrisul
că ai să mori de foame și ajungi la o vârstă –
ajung poate la douăzeci, douăzeci și unu, și doi
dar tot scrisul, cititul și iubirea la alegere vor fi și atunci,
i’m born sick și mama trebuie
să accepte tâmpita realitate în care fiica ei
nu a ajuns nici medic, avocet, nici profesor la feminin
poate doar o studentă care face voluntariat și
merge în târguri cu sacoșa plină de șervețele,
în caz de văd o fată frumoasă cu un idiot,
să-mi șterg lacrimile pentru ea
să am cu mine un baton de ciocolată în caz
de va fi rănită cu prostie,
poate și un umăr pe care să stea dacă
n-aș mirosi a spirt usturoi orbit singurătate,
a cafea râncedă care face să-mi crape sufletul în mine,
care e vai de capu’ lui oricum și îl țin doar de decor
să pară că mă pricep cât de cât la oameni,
la dragoste probleme chestiuni emoționale literatură
să mimez durerea ca o plăcere, o distracție – ceva banal
ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat

---

*

nu iubesc niciun bărbat și nicio femeie nu mă mângâie
în propria casă sunt străină, iar becul mi-e ars
de mai bine de trei săptămâni,
nu-l schimb și nu pentru că n-aș putea (reuși) –
nu vreau să-mi lumineze singurătatea
unde nicio urmă de afecțiune nu mă atinge
și doar frigul îmi cunoaște mirosul gustul pielii
căpșunate
pe care doar eu o văd. o detest. aproape că o rup
în bucăți mici să o sfărâm, să devină particule
de dragoste eșuată cu aromă de traume,
să nu mai îmi amintească că și mâine
trebuie să o acopăr cu mom jeans și pulovere necolorate
ca să nu fiu mângâiată oricum de femei sau
iubită de bărbați,
îmi vărs aroma în cadă, torn ginul în chiuvetă
și mă scufund secunde în șir
timp în care ar fi putut cineva suna, sau eu îneca.

---

*

bateria socială la 0
după atâtea nopți nedormite,
am uitat să-ți amintesc că sunt un bad texter
și aș fi preferat să-mi sfărâm inima în două
decât să te las în seen vreo două zile la rând,
dar nu te-ai supărat,
m-ai iertat și îmi era milă de tine –
cum să poți să ierți atâtea când noaptea adormi
doar plângând, știind că eu
n-am nicio tragere de inimă sau mustrare.
am rupt legăturile, și nu pentru că nu țineam la tine
ci pentru că o făceam prea mult,
fără limite încât ajungeam să ne rănesc pe amândouă.
iartă-mă că după atâtea nopți nedormite,
n-ai reușit să ai parte de iubirea pe care
ți-ai dorit-o dintotdeauna, care a ajuns doar
să te chinuie, luni întregi până la epuizare.

---

*

I was blinded by your beauty I –
I can’t breathe
I feel the blood pressure in the chest,
my hands are in search for yours and
I can’t reach them
you’re so many things, but not my thing.

---