***

(Andrei Codrin Bucur)

Pasarelă-n amurg. Pășeam cu grijă

Eu și cugetele mele

Deasupra șinelor de tren parapetul se prelungește

Înspre cer printr-o plasă împletită de un metru jumate

Când porțiunea de cale ferată se sfârșește protecția

Pietonilor scade

Adică poți s-o mierlești oriunde altundeva

Însă nu acolo

Relația noastră dilematică… tensiunea cablurilor

Electrice…

Cam la asta se rezumă.

---

⁕⁕⁕

Am visat un oraș cu casieri surdomuți

Nimeni nu se mai certa

Prostituatele fuseseră vaccinate

Era armonie

Mă deplasez dintr-un labirint într-altul

Ca să-mi pierd urma

Sunt domnul dumnezeul meu

Și n-o să am alți dumnezei în afară de mine

Avându-l tatuat sub pleoape mă întâlnesc

Cu hăul în somn

Popasul firesc dup-o zi teatrală

…………………………………………..

Cum orice lucru se validează prin vidul său

Lăuntric

Când voi muri o să vă invit pe toți la mine.

---

⁕⁕⁕

Epitaf

Secat-au râurile Vavilonului

Acolo unde șezum și plânsem

Frigul pișcă prin nădragi

Iuda sosește la funeralii… mironosițele îi fac loc

Oferi o mână și ți se ia numai un deget

Volutele imaginației nu ne joacă feste

Cu discernământ aprovizionăm cămările conștiinței

Câștigul fiind egal cu paguba

Roua Ermonului pe munții Sionului

Apă ce se prelinge din crăpătura stâncii

Domnul ne va recompensa după

Cât am cotizat

Doar timpul este incoruptibil

Iar asta doare.

---