***

***

cred că sunt atinsă

de blestemul ecografiilor

toate ecografiile mele

sunt făcute să se piardă

și când te gândești

că una costă 100 de euro…

adică de 4 ori mai mult

decât farfuria pictată manual

pe care am cumpart-o de la Curtea de Argeș

dar ce mai contează asta

când aș putea să renunț

la tot ce se cumpără cu bani

și aș putea trăi izolată

în colțișorul acesta de pat

mulțumită cu gândurile mele

cu propria ficțiune

aș vorbi cu mine ca și cu un iubit

aș face ședințe cu mine

ca la serviciu

mi-aș da sarcini și mi-aș trasa obiective

eu cu mine

cât o lume întreagă

cât confort îți oferă propria ficțiune!

cum poți trăi atâtea lucruri

fără să fi trăit nimic

nu ai bani să călătorești la Chișinău sau Istanbul

dar poți călători unde vrei tu

închizând ochii

și stând confortabil cu capul

pe propria pernă

poți fi atât de fericită cu tine!

---

***

când mi-e frică

mai pun un pulover pe mine

ca și cum hainele

ar ține loc de îmbrățișări.

---

***

mi-au dat biroul ăsta mai mult cu forța

travaliul a fost îndelungat și aspru

pentru că, da, ca să primești un asemenea birou

ai nevoie de inițiere

trebuie să treci prin focul iadului

și prin gheena cea mai adâncă

pentru coșciugul ăsta de ½

pentru copacul din fața geamului

și pentru caloriferul acesta minuscul.

madam tănase este îndrituită

să facă instruirea

ea deține toate tehnicile de mutilare a creierului meu

a scris tratate despre asta

a cercetat domeniul

„ie pă meserie” cum s-ar zice

omenirea ar fi mai tristă

și poeții n-ar mai exista

dacă madam tănase n-ar urla.

și tu îmi spui să te văd

să te simt

să-ți răspund avansurilor

nu vezi că sunt înghițită de madam tănase cu totul?

dacă ea n-ar fi

ar trebui inventată

ea este fabrica de suferință perfectă

furnalele ei lucrează zi și noapte

cu motoarele turate la maxim

pentru binele literaturii universale

blestemele ei îi trezesc din somn

pe poeții din america de sud

care se scoală din pat în miez de noapte

își pun haina de lucru

și dau lumii cele mai grozave poeme

fără madam tănase

literatura ar pieri.

---

drumul poetului

acum, înainte de somnul de noapte

vă spun, ca să știti precum eu

n-am trăit, nu, n-am trăit

până acum doar în vis

m-am târât

și sufletu-mi liniște

nicicând n-a avut

amorțeală și haos

drumul spre școală

drumul spre casă

copiii

bărbatul

și totul

rostit, nerostit

o durere

împerecherea e viață

și drum lin spre cer

dar eu sunt blestem.

---

***

of, vino să facem dragoste!

nu-mi vezi sângele

prăvălindu-se în abisuri?

nu vezi adolescenta abia ieșită din cărțile interbelicilor?

nu vezi bucuria subpământeană a vieții la început?

of, vino să facem dragoste!

sunt în punctul acela în care preoteasa și femeia

sunt una

tăvălugul cosmic strivește

incertitudinea învie în mine ambiții

deși viața mea își ascultă prohodul.

---