***

***

o gumă de mestecat lipită de talpa unui pantof

un fir de păr în bolul cu supă

o urmă în cimentul abia turnat

așa te simți. în plus peste tot

scârbind oamenii din jur cu suferința ta

făcându-i să vomite fericirea

– tragic e că te duci și lingi toată acea vomă

nu ești în stare să-ți creezi propria fericire

și e ok și așa –

dumnezeu a spus să ne iubim aproapele ca pe noi înșine

eu nu mă iubesc

cum aș putea fi capabilă să-i iubesc pe alții?

mă agăț de mâinile oamenilor

ei îmi taie degetele. sânge curgând și nici un strop de compasiune

la urgențe nu te primește nimeni pentru că ei nu văd rănile

nu vor să le vadă

– nu îi lași tu să le vadă –

tăcere ani întregi și apoi mesaje luminoase

– doare toată această lumină

e artificială. falsă. și o accepți așa precum un om al străzii acceptă gunoiul –

te ghemuiești pe scaun și plângi

ei nu te iubesc pentru cine ești

te iubesc pentru ceea ce oferi

o gumă de mestecat pe care o scuipi

așa te simți. și nimănui nu-i pasă.

---

***

nu, frate

nu-s dumnezeu

nu pot preschimba vinul în apă

nici durerea în fericire

sunt o biată fărâmă de pâine din care toți vreți să rupeți

mă dezmembrați mă mestecați cu gurile voastre nespălate de săptămâni

mă scuipați când vă dați seama cât de mucegăită sunt

nu, frate

nu-s dumnezeu

dumnezeu e atotputernic și eu sunt doar atotlașă

dumnezeu e iubitor și bun și lasă oamenii să sufere până la moarte

– mântuirea nu vine singură –

eu în schimb sunt iubitoare și bună și nu las pe nimeni să îmbrățișeze durerea

dumnezeu e lumină și eu nu știu să luminez așa cum o face el

dacă nu ați uita să-mi aprindeți sufletul cu puțină iertare poate aș deveni și eu mai luminoasă

nu, frate

eu nu-s dumnezeu

și nu pot să fac să dispară toată durerea pocnind din degete

dumnezeu poate dar uneori are mâinile prea ude și nu poate pocni

și distanța până la prosop e prea mare

agonizezi, frate

agonizezi și strigi după ajutor dar eu nu-s dumnezeu

eu sunt doar fărâma aia de pâine pe care ai strivit-o fără să vrei

și e în regulă

dumnezeu o să te ierte pentru asta

---

***

singurătatea unui felinar

mai dureroasă decât moartea. mai apăsătoare decât bolovanul de pe inimă

o familie râzând sub felinare. sub crengile abia înfrunzite și obosite de atâta vânt

tu n-ai avut o familie normală

(dacă or fi existând familii normale)

ai avut durere. cicatrici. speranțe.

acum stai țeapănă și fotografiezi un felinar

gândul la mama. la naivitatea ei. la vânătăile de pe inimă

gândul la tata. un felinar care luminează doar dacă e încărcat cu alcool

gândul la soră. la frate. la toți cei care agață în tine durerile lor

și totuși doctorii nu și-au dat seama că asta-i cauza herniei

singurătatea unui felinar

oare câtă bătrânețe cară sufletul lui?

și oare câți oameni se opresc să-l întrebe dacă mai rezistă?

să facem schimb de roluri, felinarule

eu să veghez pământul nopțile. tu să alergi de la un om la altul ca să nu se sinucidă

---