***

încă se vând jucării de război

soldați în două culori stau amestecați în găleată

au ocazia să simtă pentru puțin timp

pacea camaradului de altă culoare

în salata orientală din plastic mai sunt și tranșee

tufișuri și copaci și tunuri și rachete

steagurile flutură combinații de culori care nu există

o adevărată echipă a două legiuni străine

rafturile se golesc de la o zi la alta

oamenii uită că nu cumpără mâncare

când ajung acasă le dau copiilor

doar o deschidere de capac și explodează

mama îi cheamă la masă nu vine nimeni

se duce după ei . pe aici nu se trece

încearcă să ajungă înapoi pe aici nu se trece

tatăl privește știrile nu e vorba de țara lui

doar niște copii ar face un război

---

Dumnezeu stă în sală și râde de actori

râde cu atât de mult drag

își cumpără primul bilet la fiecare spectacol

chiar dacă l-a văzut de la începutul repetițiilor

îi imploră pe preoți să Îl învoiască de la Liturghie

e nerăbdător să intre în teatru

pregătește recuzita aprinde reflectoarele mătură scena

stoarce mopul și o ia de la capăt

cineva se așază mereu pe locul lui rezervat

dar nu se supără poate să stea pe scări

îi aude pe actori cum se ceartă nu au răbdare

El știe mai bine nici El n-a avut mereu

atelierul vieții s-a mutat în teatru

nu știe dacă să plângă sau să râdâ

aici se simte mai El ca niciodată

„arătați-Mi unde am greșit”

„arătați-Mi cum se face mai bine”

---