***
***
pentru M.
ești frumoasă când scrii poezii despre oameni care nu sunt eu
și poezii cu take-uri marxiste
dimineața mergi în șosete până la easybox cu
bretonul ciufulit
îți rozi unghia de la degetul mare
& îmi amintești de ce nu pot să privesc carusele
direct în ochi
la televizor vorbesc de război & de vacanțe în bulgaria
de finlandezi care iau vitamine
de încălzirea globală
& cât mai costa o casă în galați
de tine cum mănânci chinezesc în pantaloni scurți
& cotul ți se lipește de canapeaua portocalie transpirată
căldura aproape firească
o lansare de rachetă din 2002
văzută printr-un ecran lcd
o sa iau canapeaua asta în brațe acolo unde
pielea ta se lipește mai mult
în atâtea moduri ești
o capsulă a copilăriei mele
la 5 ani ai mei m-au uitat în lukoil în craiova
și am plâns mult după am mirosit fiecare brăduț
wunderbaum
cine știa că piña colada sintetic
poate să rezolve atâtea chestii în viață
aș vrea să scriu despre tine ce scriu oamenii în
poezii serioase despre alți oameni
pe tonuri din astea grave & solemne
dar nu pot când știu că mă aștepți lângă
pompa de benzină
în capsula ta strâmtă dintr-un bloc comunist
unde asculți muzică să descoperi că ai adhd
& afară betonul din clădiri se topește în
palmele mării egee
afară e 600bc
& sappho scrie despre oameni care nu sunt tu
someone will remember us
I say
even in another time
cineva care nu sunt eu o să-și amintească
de tine cu mâinile exact în poziția asta deasupra
lacului în revista cu 10 moduri de a vedea
frumusețea și primele 9 ești
tu pe balcon hrănind pescărușii eu număr scările
până picioarele noastre se transformă în nisip n-am
știut niciodată ce vor să ne spună reclamele mari luminoase
de ce
ne urmăresc peste tot
când fiecare cuvânt de-al tău aș vrea să-l aud
mai aproape
& saphho scrie despre oameni cu aceleași bătăi pe minut
ca tine
e frumos să știi că există iubire în lume
că iubirea e o ață roșie care leagă
poeziile una de alta și le pupă pe frunte
un biciclist se oprește în intersecție de cealaltă parte
oglinda mașinii reflectă partenonul
sappho scrie pe stânci și le aruncă în timp
some say a fleet of ships is the loveliest
vision in this dark world but I say it’s
what you love
& scriu poezii despre tine în care nu te
recunoști niciodată
anonim
copilul amibă
cu ochi telescopici
se joacă cu șerpi de nisip
are la gât un tifon cu oțet
legat cu o funie
legat de perete legat
în pământ cu un zăvor
am niște gâlme de la care o să mor
can’t help myself
can’t help myself
pe podeaua lucioasă din guggenheim
îmi place
se vede că cineva o spală cu simț de răspundere
îmi pare rău că te-au închis înăuntru
și pe mine afară
amândoi facem o treabă proastă aici unde suntem
în țarcurile noastre cu porcușori de guineea
dar e ok
avem alegeri la anul o să votez și pentru viitorul tău
am fost la poli știu care e faza cu tine
ce parametri intră în bucla de reglare ce mișcare pe axă
cinematică directă traiectorii liniare în spațiu cartezian
ca să mături imigranți de pe ziduri
tu nu știi care e faza cu mine pentru că pe mine
nu m-a programat nimeni să strâng de pe jos
să fac mâncare să tușesc în pumn să nu port fuste scurte
să mă uit mereu în spate să votez răul mai mic
funcționez în buclă deschisă
îmi arunc parametrii în vid
îi prinde cine vrea cine poate e piață liberă aici în muzeu
bunica e foarte mândră că a fost telefonistă
și n-au prins-o niciodată cu un leu în minus sau în plus
mi-a povestit cum s-a îmbrăcat frumos
și s-a dus la secretarul de stat 2
i-a cerut să facă schimb de apartamente
și o butelie că nu mai avea
și cum (aproape) a intrat bunicu’ la închisoare la 13 ani
că a scris o poezie antiURSS
eu tot ce fac e să repostez meme socialiste
mă uit urât la sticlele de lapte în mega fur din cărturești
și mă gândesc la roboțelul din guggenheim
dacă n-a obosit
toate azilele de bătrâni se uită pe repeat
la o reclamă la mr muscle
face ce ție nu-ți place
ok salvatorule
de mâine tu faci giumbușlucuri pentru turiștii coreeni
tu înghiți pastile de slăbit tu îți vezi familia de două ori pe an
tu aprobi taximetriștii că sunt interese mari la mijloc
n-am obosit n-am obosit n-am obosit
hai mr muscle adună sângele de pe podeaua din metrou
corporatiștii și-au mușcat din tastaturi până le-a intrat Alt Ctrl în gingii
3/4 din japonia nu se culcă în seara asta
1/4 din america n-are unde
împreună fac o familie fericită ca toate celelalte familii fericite
eu adorm greoi că îmi trăiesc viața în weekenduri
și mă rașchetez de pe asfalt în fiecare luni
nimeni n-are nevoie de poeți în caz de apocalipsă nucleară
nimeni n-are nevoie de poeți în afara unei apocalipse nucleare
avem nevoie de mecanici de tren și dezinfectant de baie
mr muscle
ai ratat o pată
familiile fericite din autobuze
zâmbesc dureros de mult la podea
sunt mereu câte cinci și stau înghesuiți pe alea trei scaune din spate –
un bunic care nu și-a descoperit sexualitatea în armată
un fiu de 45 de ani orice dar nu contabil
un nepot
o soție foarte slabă cu un samsung s5
și un câine
câinele coboară la prima are treabă la amanet
fericit dă din coadă și latră din ușă
vă pup vă iubesc pe toți
–
ajung și eu acasă îmi pun un tricou la program dublu
să fie zgomot la mine în cap
n-am obosit n-am obosit n-am obosit
și tricoul în cercuri ne prefacem că e al tău
îmi face cu ochiul de sub detergent îmi zice
e ok a zis că vă iubește pe toți deci și pe tine
mă bucur
e mai bine să te iubească un câine
decât să te iubească un tată contabil
că un tată contabil pare să fie
mereu obosit
mă liniștește
pasărea moartă din tufa de zmeur
cu aripa stângă ca schelele încălzite de soare
mă liniștește pentru că
în ea e un cutremur pe care nu îl simt
am 5 ani e vară și avem ochii la fel
știu ce înseamnă viața atât cât știe și ea
știu că trăiești atunci când ceilalți se uită la tine
din capătul sălii și zâmbesc puțin, foarte puțin –
știu că ai murit atunci
când zâmbesc mai mult
cu gura cât o groapă de lut
unu
frumoasa adormită ca un copilaș intubat
în fașe strâmte să nu-i crească unghiile
prin fașe să crească să nu mai fie copil
doi
prinsă în gelatina pământului în supa de carne
o înțep cu un ac din burtă sfârâie
o gură de aer stricat
trei
o umbră luminează pământul un puzzle cu dinți
colier calcaros la gâtul serafimilor
e vară și noi încă avem ochii la fel
pasărea tremură eu o veghez
tremur și eu nu știu care dintre noi
e vie sau moartă
care dintre noi se uită în sus
ce –
ce animal își prăbușește somnul în mine
e greu, e greu și îmi strivește venele
se crapă în mine o cușcă de corali
e greu dar e cald pentru prima oară
în mult timp e foarte foarte
cald
și simt pasărea din vis cum sapă în mine
și-adună crenguțe din mine
și cântă din mine
îmi pune clavicula colier peste
coasta amputată a unui ocean
cu gust de mentosane
unde peștii clovn se uită doar
în sus
Leave a comment