***

din burta crocodilului de metal

admir măruntaiele zeului ce doarme

devin elementul străin împins

de la un capăt la altul

de reflexul intestinal

nisipurile unui deșert

numit casă se scurg cu încetineală

în orașul ăsta unde istoria stă pe loc

de mai bine de treizeci de ani

vatmanii sunt tot mai des femei

ce-mi judecă inima pe un taler

într-un mormânt comun, piramidal

și de sticlă, un muzeu clădit din visele morților-vii

unde arheologii viitorului o vor descoperi

cândva într-o stare desăvârșită de conservare

---

***

cu mâna dreaptă apuc soarele și mi-l așez pe creștet

cu mâna stângă îți înfășor cu bandaje de papirus

sufletul stârnit doar de reflexul dorinței

inima roasă de regrete pulsând cu viermi

chipul de soare putred și vocea aspră de nisip

emisferele cerebrale secționate de bega

le leg cu nouă poduri de memorie, nouă copci

nouă voci de muze cu accente de ciment și de oțel

ca să nu-mi uiți cuvintele ce te vor rechema

la viață, din duat, în fiecare dimineață

---