***
Azi mă așez la masă
mă pun în fața
Unei fete mici
plină de frică
Ea mereu are mâinele
În jurul trupului
În fața ochilor
Sau îi împinge cu putere
Pe cei ce nu
Au auzit de greutatea
Mâinilor
Azi mă așez în fața
Unei fete mici
Cu teamă nebună
De a-și deschide brațele
Mă așez în fața unei
Fete mici
Atât de obosită
Plină de riduri
Și dureri
Cu greu își
Găsește oameni
cărora să le râdă
Îmi scot oglinda
Din geantă
Și-mi caut fața
***
Uneori te zăresc în femeile
De pe stradă
Încep să-ți povestesc
Ooo și câte-ți povestesc
Apoi
îți acord întrebări
fără să aștept răspunsuri
Ce faci?
Crezi că îți semăn ție?
Îți povestesc de marile iubire
Cum mi-au trecut anii
Într-un moment îmi aduc aminte
De supărare
Mă rușinez,
Mă enervez
Sunt furioasă
Tu știi cât te-am chemat?
Tu știi cât te-am căutat
Pe ulițe
Pe la concerte
Pe la pancom
Prin troleibuze
Te căutăm de parcă
Nu am reușit să-ți povestesc
Ceva foarte important
De parcă vreau să te conving
Să vii acasă
Apoi îmi dau seama că e doar o altă
Femeie ce îți seamănă
Mă desprind de privirea ei
Și te caut prin alte trolee
Pe alte străzi.
***
Ce grăbiți
Sunt Pașii trecătorilor
Iar mâinile îmi
Sunt așa grele
De parcă au luat
Apă în gură
Glasul tăcerii
Răsună
Cu ecou repetat
Mă împiedic
În vorbe
Alegeri
În oameni
Strig în întuneric
Să nu tulbur
Zorii.
Leave a comment