***

Azi mă așez la masă

mă pun în fața

Unei fete mici

plină de frică

Ea mereu are mâinele

În jurul trupului

În fața ochilor

Sau îi împinge cu putere

Pe cei ce nu

Au auzit de greutatea

Mâinilor

Azi mă așez în fața

Unei fete mici

Cu teamă nebună

De a-și deschide brațele

Mă așez în fața unei

Fete mici

Atât de obosită

Plină de riduri

Și dureri

Cu greu își

Găsește oameni

cărora să le râdă

Îmi scot oglinda

Din geantă

Și-mi caut fața


***

Uneori te zăresc în femeile

De pe stradă

Încep să-ți povestesc

Ooo și câte-ți povestesc

Apoi

îți acord întrebări

fără să aștept răspunsuri

Ce faci?

Crezi că îți semăn ție?

Îți povestesc de marile iubire

Cum mi-au trecut anii

Într-un moment îmi aduc aminte

De supărare

Mă rușinez,

Mă enervez

Sunt furioasă

Tu știi cât te-am chemat?

Tu știi cât te-am căutat

Pe ulițe

Pe la concerte

Pe la pancom

Prin troleibuze

Te căutăm de parcă

Nu am reușit să-ți povestesc

Ceva foarte important

De parcă vreau să te conving

Să vii acasă

Apoi îmi dau seama că e doar o altă

Femeie ce îți seamănă

Mă desprind de privirea ei

Și te caut prin alte trolee

Pe alte străzi.


***

Ce grăbiți

Sunt Pașii trecătorilor

Iar mâinile îmi

Sunt așa grele

De parcă au luat

Apă în gură

Glasul tăcerii

Răsună

Cu ecou repetat

Mă împiedic

În vorbe

Alegeri

În oameni

Strig în întuneric

Să nu tulbur

Zorii.


Leave a comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *