***

prima dată când am ingerat Substanța

nu am văzut niciun înger

în schimb am văzut-o pe mama

mi-a mângâiat creștetul și m-a dojenit

iar chipul ei curat m-a făcut

pentru o clipă să uit

de Durere


***

fiule

când mă voi ridica la cer

nu voi cere nimic

cuvântul meu

vei fi tu

iar tu ești adevărul

mersului meu pe pământ


***

E doisprezece

Și Dumnezeul meu stă de pază

Cine mai moare

Cine mai trăiește

În seara asta

Se joacă șeptica


***

M-am trezit
Un frig mizer

În întuneric
Te caut avid cu mâna

Mama mea
Moartă


***

într-un final mi-am dat seama

că mersul meu e aidoma

unui animal trist

„mamă, tu ce mai faci?

cum e acolo? frig ca și aici?

că la noi a început să plouă cumplit”

nu mă plâng

nu am timp


Sunt SUBSTANȚĂ

privesc cu milă copilul

cu leucemie mieloblastică

– sărăcuțul cu cât curaj înfruntă

mizeria asta de boală –

ies în gura spitalului

trag o cafea scurtă

privesc orașul

cândva o să mă îndrăgostesc


Leave a comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *