***
mâna ta ca brațul unei păpuși defecte
mâna ta ca brațul unui robot defect
mâna ta ca brațul unui om defect
se mișcă numai dacă o ajută cineva
fă-ți o cruce mare cu ambele mâini
***
cine a fost tăiat de alt om
nu mai este om normal
cine și-a îngropat părinții sau copiii
nu mai este un om normal
cine își pune lacrimile noaptea
în pahar zara home să se spele ziua următoare pe dinți
nu mai este om normal
durerea internă poartă un negru
care devine din ce în ce mai înspăimântător
indiferent că tu porți pulovere verzi, roșii sau portocalii
fiecare groapă pe care o acoperi cu orhidee și brazi argintii
e o aducere aminte a unei tristeți pe care vinul nu a putut să o înece
alerg până ies din negru
alerg până îmi orbește inima
alerg până nu mai simt nicio atingere
alerg oricât aleargă picioarele
oricum nu mai sunt un om normal
***
azi m-am trezit cu chef să beau cafeaua afară
am ieșit în curte în pantaloni scurți cum se iese la sfârșit de noiembrie aproape crăciun
am luat feribotul cu tot cu pescărușul prizonier legat de mână
am ocolit câteva inimi pioase
câteva femei aproape feminine
câteva păsări cu cioc prealung
câteva prăjituri pentru diabetici
câteva dureri ambalate în staniol auriu
3 cești de cafea italienească de căciulă de om și de pasăre să ne trezim oarecum
ne-am mușcat unul pe altul
sângele se usucă repede la soare
amintirile scot plasma uneori când apeși
tare ca pe rodiile stricate
dar se usucă repede la soare
visele nu dor ai zis într-o zi de sărbătoare
și te-am crezut
***
am văzut o lumină roz
o lumină bleu, una roșie
peste sâni peste picioare peste buze
dealul acropolei se prăbușește peste orice dorință lividă
peste orice sex uscat de soarele prea fierbinte
tu mergi prin muzeul contemporan pe trepte de beton
pe trepte de metal
pe scări rulante
și nu e nicio urmă de iubire acolo
muzeul e gol
tu ești goală
lumea e goală
aleluia
Leave a comment