***

mâna ta ca brațul unei păpuși defecte

mâna ta ca brațul unui robot defect

mâna ta ca brațul unui om defect

se mișcă numai dacă o ajută cineva

fă-ți o cruce mare cu ambele mâini


***

cine a fost tăiat de alt om

nu mai este om normal

cine și-a îngropat părinții sau copiii

nu mai este un om normal

cine își pune lacrimile noaptea

în pahar zara home să se spele ziua următoare pe dinți

nu mai este om normal

durerea internă poartă un negru

care devine din ce în ce mai înspăimântător

indiferent că tu porți pulovere verzi, roșii sau portocalii

fiecare groapă pe care o acoperi cu orhidee și brazi argintii

e o aducere aminte a unei tristeți pe care vinul nu a putut să o înece

alerg până ies din negru

alerg până îmi orbește inima

alerg până nu mai simt nicio atingere

alerg oricât aleargă picioarele

oricum nu mai sunt un om normal


***

azi m-am trezit cu chef să beau cafeaua afară

am ieșit în curte în pantaloni scurți cum se iese la sfârșit de noiembrie aproape crăciun

am luat feribotul cu tot cu pescărușul prizonier legat de mână

am ocolit câteva inimi pioase

câteva femei aproape feminine

câteva păsări cu cioc prealung

câteva prăjituri pentru diabetici

câteva dureri ambalate în staniol auriu

3 cești de cafea italienească de căciulă de om și de pasăre să ne trezim oarecum

ne-am mușcat unul pe altul

sângele se usucă repede la soare

amintirile scot plasma uneori când apeși

tare ca pe rodiile stricate

dar se usucă repede la soare

visele nu dor ai zis într-o zi de sărbătoare

și te-am crezut


***

am văzut o lumină roz

o lumină bleu, una roșie

peste sâni peste picioare peste buze

dealul acropolei se prăbușește peste orice dorință lividă

peste orice sex uscat de soarele prea fierbinte

tu mergi prin muzeul contemporan pe trepte de beton

pe trepte de metal

pe scări rulante

și nu e nicio urmă de iubire acolo

muzeul e gol

tu ești goală

lumea e goală

aleluia


Leave a comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *