***
deschide-mi pieptul
timpul se va opri
așa că poți
să-mi smulgi sufletul
aruncă-l în Sena
poate doar așa
aș putea scăpa
de temnița
care îmi devorează sufletul
mi-aș dori să fiu acolo
de fiecare dată
când îndrăgostiții privesc uimiți
spre nemărginirea apei
în timp ce poartă pe retină
un tatuaj etern cu acel moment
iar spiritul meu
să fie un martor veșnic
al reflexiilor apusurilor
care sunt mai mult
decât un motiv de story.
***
breteaua îmi cade,
o picătură de ploaie
într-o zi de vară,
– atât de multă voluptate –
umărul îmi rămâne dezgolit,
și brusc îmi aduc aminte de tine
noi doi suntem personaje principale în acest vis
îmi simt pielea
atât de vulnerabilă
atât de fierbinte
atât de a ta.
***
poate mă crezi bovarică
în adolescență îmi doream
să fiu ca Emma
însă acum am uitat de acest vis
am mai îmbătrânit puțin
acum sunt o Maria Egipteanca
care își caută izbăvirea
dar e greu de găsit
printre atâtea poeme carnale
și atâtea speranțe în vârful cuțitelor
care nu mai ajung la țintă
ca pe vremuri.
***
îmi pictezi pe frunte haosul
iar pe claviculă o ordine atipică
desprinsă din pielea ta uscată
ai uitat să-mi spui că îți pare rău
dar continui să pictezi
realități înțelese doar de tine
însă eu privesc neajutorată
cum îmi preschimbă trupul
chiar mâinile tale
în timp ce irisul tău
îmi mutilează uzul rațiunii.
Devoratorilor de poeme
Superbe versuri,abisale dar de neînțeles pentru sufletele neinițiați!Felicitări, aștept sa îți citesc cartea pe care sper sa o publici curând!