***

deschide-mi pieptul

timpul se va opri

așa că poți

să-mi smulgi sufletul

aruncă-l în Sena

poate doar așa

aș putea scăpa

de temnița

care îmi devorează sufletul

mi-aș dori să fiu acolo

de fiecare dată

când îndrăgostiții privesc uimiți

spre nemărginirea apei

în timp ce poartă pe retină

un tatuaj etern cu acel moment

iar spiritul meu

să fie un martor veșnic

al reflexiilor apusurilor

care sunt mai mult

decât un motiv de story.


***

breteaua îmi cade,

o picătură de ploaie

într-o zi de vară,

– atât de multă voluptate –

umărul îmi rămâne dezgolit,

și brusc îmi aduc aminte de tine

noi doi suntem personaje principale în acest vis

îmi simt pielea

atât de vulnerabilă

atât de fierbinte

atât de a ta.


***

poate mă crezi bovarică

în adolescență îmi doream

să fiu ca Emma

însă acum am uitat de acest vis

am mai îmbătrânit puțin

acum sunt o Maria Egipteanca

care își caută izbăvirea

dar e greu de găsit

printre atâtea poeme carnale

și atâtea speranțe în vârful cuțitelor

care nu mai ajung la țintă

ca pe vremuri.


***

îmi pictezi pe frunte haosul

iar pe claviculă o ordine atipică

desprinsă din pielea ta uscată

ai uitat să-mi spui că îți pare rău

dar continui să pictezi

realități înțelese doar de tine

însă eu privesc neajutorată

cum îmi preschimbă trupul

chiar mâinile tale

în timp ce irisul tău

îmi mutilează uzul rațiunii.


Leave a comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *