***

Aceasta e colecția soțului meu.

Toată viața a strâns cutii de tablă, postere și reviste vechi, biscuiți de bere,

nici măcar nu obișnuia să bea, poate doar la sărbători

ciocneam un pahar de vin

vedeți, noi nu aveam mulți prieteni, deci vizite mai rar,

în comunitatea aceasta lumea e foarte retrasă

când a izbucnit criza parc-am avut toți un motiv

să fim singuri în sfârșit

nu-ntrebai ce-i cu celălalt, ce să fie,

ce e și cu tine dar curgând prin alt corp, la viteză proprie,

toți în fond am venit aici când eram tineri

ne permiteam destul cât să scăpăm de ceva de care ai noștri

ne-au zis că nu vom scăpa

nu ne permiteam însă să ne și răzbunăm pe acel ceva

a-nflorit liliacul, îmi spunea mama pe ecran cu un anume dispreț,

liliacul, de parcă era moștenitorul ei de drept,

soțul meu spunea că acesta e de fapt un ceas

liliacul, pădurea, prima zăpadă – toate erau un ceas

pe care ai noștri și-l implantaseră în lumea lor

care încet se ducea

iar lumea noastră n-o putea salva pe-a lor

nu așa funcționează: lumile nu se pot salva între ele

ceea ce corpul meu face-n lumea asta a diminuat cu mult

setările de pe Pământ

în sfârșit corpul meu se mișcă liber printr-o altă memorie

necondiționată de stres și hormoni

de incertitudine și teritorii

chiar dacă ai noștri vin după noi să ne ucidă

e tot parte din acea memorie

mare și înțelegătoare.

Așa spunea soțul meu

și-și aranja colecția de reviste vechi, cutii de tablă și biscuiți de bere

lucruri care i-ar fi fost destinate într-o viață normală pe Pământ

doar un alt tip pe care-l zărești într-un bar

prin corpul lui curgându-i aceleași lucruri care-ți curg și ție,

la viteză proprie.

---

***

Vechea cofetărie avea podeaua în mozaic alb-negru

oglinzi mari pe pereții dintre geamuri

cupele din sticlă clincăneau

când le așezai pe pătratul din sticlă al mesei

înăuntru mirosea a faux-frișcă.

În acel sezon mulți dintre tipii peste 40

aveau iubite tinere

multe deveniseră și prietene între ele

și-și povesteau despre al lor jucau doamna casei

deși nu se știa nimic despre casa acelor tipi

(ți-o imaginai întunecată departe de pe timpul când în port

se făcea contrabandă)

sângele era gata de conflict

noaptea devenise miza și sincer nimeni

nu-și amintea prea multe de peste zi.

Cu ghiozdanele deschise la picioarele scaunului

din fața cupei de profiterol

noi priveam dincolo de geam parada acelor cupluri

ritm venit de niciunde despre care știam că periodic se întețește

dându-ți ocazia să intuiești câteva etape în avans

acele etape vor rămâne doar în mintea unuia dintre cei doi

în momentul de redistribuire a puterilor

în timp ce celălalt vei simți cum își stabilește teritoriul

de regulă tinerețea

și merge mai departe

semisfantomă.

Acum vechea cofetărie e local de lux într-un oraș de rahat

unde interlopii în vârstă se perindă cu fete tinere

cu anii speranțele noastre au devenit chiștoace stinse-n frișcă

încă o visăm pe doamna casei întunecate de pe vremea contrabandei

șoptim:

Mamă, dă-ne o șansă

din toată acea dragoste și răzbunare a timpului

se aud câinii lătrând

semn c-au găsit un cadavru.

---