***

aș vrea să mi te șterg din memorie

să merg într-o zi pe o stradă dubioasă

plină de pereți cu graffiti tendențioase

și să văd o baracă

pe care scrie

eternul sunshine of the spotless mind

să știu că acolo îmi pot elibera memoria

am ajuns să nu mai înțeleg

rostul amintirilor cu tine

mă încurcă

mă împiedic uneori în ele

și mă julesc în genunchi

ca atunci când eram mică

și cădeam pe asfalt

poate o să-mi rup și acum ceva

încrederea în oameni

sau chiar

încrederea în mine

---

***

te-am zgâriat pe frunte

până ți-am atins

mustrările de conștiință

m-am umplut de sânge

pe degetele mele

erau deja transcrise

păcatele tale

,,am furat”

,,am mințit”

,,am înșelat”

,,am ucis”

am găsit în tine forma afirmativă

a decalogului

dar te-am iubit așa

ți-am luat păcatele asupra mea

era o povară prea grea

pentru un singur om

și acum le purtăm împreună

o greutate în plus

ca o invitație la veșnicie

---

***

îmi ascult propriile gânduri

dar cred că sunt afonă

mă obosesc

mă scurtcircuitează

îmi mutilează vitalitatea

bătăile inimii mă linișteau

mereu am vrut să îmi fac un dormitor

în una dintre cele patru camere

aș fi pus o bibliotecă

plină cu clasici

iar pe ușă un abțibild

cu I’m fine thank you

să nu mă deranjeze nimeni

cu discuții de pseudointelectuali

și să mă pot bloca

în interior propriei mele inimi

ce vis

ce tristețe

ce blestem

---

***

încerci să mă adăpostești

și pe mine

în mica ta carapace de singurătate

dar e luni

și nu mi-e frică de nimic

suntem diferiți

încerc poate mâine

să te scot cu un cârlig de acolo

să simți lumina

chiar dacă e arzător de frig afară

nu mă uita

nu te uita

---

***

am încercat să vorbesc

cu timpul

dar e mut

obosit

schilodit

îmi aduce aminte de vechii

parteneri de hedonism

mereu prea săraci în cuvinte

indisponibili

acum mă sperie

timpul

și bărbații

ale căror tăceri îmi dau târcoale

și își adăpostesc mărginirile

pe coapsele mele

care parcă vorbesc mai mult

decât ei

---

***

vreau să îmi transform izvorul lacrimilor

într-un paradis

mi-am adunat lacrimile de pe obraji

și le-am pus într-un pahar

ca să-l beau când simt

că realitatea

vrea să devenim același trup

beau lacrimile

și simt actul ca pe un preludiu

înainte de tragedie

o să plâng

dar nu cu același lacrimi

proaspete și pure

o să plâng cu lacrimi

istovite

iar când o să vreau să plâng de fericire

într-un vis

o să îmi curgă lacrimi nepângărite

---