*

Uneori ești ca o gură 
De vin după o bucată de carne 
Alteori te găsesc 
Ca desertul pe care 
N-o să-l comand vreodată
Pentru că are vișină 
Mă rod papucii 
În drumul spre tine
Fac mii de kilometri 
Apoi fug din toate 
Puterile înapoi 
Mă întorc acasă 
Urc până la etajul 5
Îmi fac un ceai 
Și îți sculptez chipul 
Pe o bucată de pâine 
Ce o arunc Câinilor
Îmi deschid cărțile 
Să caut sensuri.


*
Pot fi rușinea
de care te ascunzi 
Sau plăcerea 
de a striga la ciori 
Eu sunt o cioară
neagră 
Poate că toți 
Suntem un stol 
de ciori negre 
La început 
Te ”adăpam”, 
ca o cană cu apă
un tablou de colecție 
O cafea cu zahăr 
Țigările de dimineață 
Și locul scrumierei 
De pe geam
Acum
Mă pierd în spațiu 
Ca o lampă în timpul zilei 
Și tot mai des
îmi sună degetele 
Ce cad pe podea 
Le prind cu ață albă 
și mă uit la locul 
Gol de pe masă
Lăsat cu intenție
Ce Gol e.


*
Aprindem candela să 
Ne uităm în oglindă 
Tu la trupul tău 
Eu la trupul meu 
Probabil nu știm cum 
Arată frumusețea 
„Se face tot mai frig
Și mai noapte”
Între noi 
Ne suflăm apoi în palme 
Și așteptăm să iasă 
Soarele 
Mă tot întreb
Cât durează un răsărit.


Leave a comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *