*
Uneori ești ca o gură
De vin după o bucată de carne
Alteori te găsesc
Ca desertul pe care
N-o să-l comand vreodată
Pentru că are vișină
Mă rod papucii
În drumul spre tine
Fac mii de kilometri
Apoi fug din toate
Puterile înapoi
Mă întorc acasă
Urc până la etajul 5
Îmi fac un ceai
Și îți sculptez chipul
Pe o bucată de pâine
Ce o arunc Câinilor
Îmi deschid cărțile
Să caut sensuri.
*
Pot fi rușinea
de care te ascunzi
Sau plăcerea
de a striga la ciori
Eu sunt o cioară
neagră
Poate că toți
Suntem un stol
de ciori negre
La început
Te ”adăpam”,
ca o cană cu apă
un tablou de colecție
O cafea cu zahăr
Țigările de dimineață
Și locul scrumierei
De pe geam
Acum
Mă pierd în spațiu
Ca o lampă în timpul zilei
Și tot mai des
îmi sună degetele
Ce cad pe podea
Le prind cu ață albă
și mă uit la locul
Gol de pe masă
Lăsat cu intenție
Ce Gol e.
*
Aprindem candela să
Ne uităm în oglindă
Tu la trupul tău
Eu la trupul meu
Probabil nu știm cum
Arată frumusețea
„Se face tot mai frig
Și mai noapte”
Între noi
Ne suflăm apoi în palme
Și așteptăm să iasă
Soarele
Mă tot întreb
Cât durează un răsărit.
Leave a comment