***

într-o zi mi-ai dăruit o înghețată

eu eram cu picioarele sculptate în gheața mării

mă cunoști și nu te încântă – piciorul meu stâng e mai uscățiv decât cel drept

un poem înoată în mare și râde în hohote că tocmai a scăpat de la înec

poemul celei de-a doua șanse la viață

peste câteva secole ne vom scălda în aceeași apă turcoaz

ne vom lua de mână și vom uita discordiile din cufărul copilăriei

nu vom mai înghiți în sec, ne vom scoate dopurile lămâioase din gât

toți cei care vor intra în apă vor primi un pahar de suplețe

un îndreptar cosmologic al iubirii îndoite

peste fiecare fir de nisip de pe pielea mea voi picura câte un strop de sos de tomate

până voi deveni o pisică roșie

behemoth și azrael, gemeni univitelini

---

***

când cuvintele dintre noi se vor fi terminat

vor dispărea și câmpurile de război de pe fața pământului

soldatul nu suportă moartea celorlalți confrați de bătălie și

își smulge părul din cap, de pe mâini

sprânceană cu sprânceană

mormoloci de rădăcini capilare crescute sub pielea sângerândă

la evaporarea cuvintelor și în urma ultimei catastrofe ecologice

pe panoul solar se vor desluși doar chipul cerului și botul veveriței

e drept, eu te-am ales pe sprânceană 

din mulțimea de acolade disponibile

unde după semnul de întrebare nu urmează 

niciodată o exclamație

---