***

Într-o parcare subterană,
Lângă locul pentru fumători
Într-o mașină
Cu geamurile aburite.
Pe bancheta din față
Toate lucrurile din portbagaj.
Lipsa de aer, acută
Și paltonul tău agățat de cele două scaune
Ca un reverber enorm.
Sunetul aerului condiționat al mașinii din 2010
Care nu ne încălzea
Îți acoperea suspinele deshidratate.
Seara timpurie de februarie ne tăia până în măduva oaselor dezgolite.
Apoi mâinile tale osoase pe șoldurile mele ce îți scriau numele.
Neputința și dorința de a mă respira, aducându-te la delir.
Buzele tale aspre și crăpate pe bărbia mea zgâriată de barba ta recent rasă.
Pe pieptul tău o transpirație comună, dulce acrișoară.
Supunerea ta împotrivită chemând o furie pe care n-am știut-o în mine niciodată.
Aplauze așteptând mizanscena microscopicii morți.
Fire de păr din capetele noastre lipite de fețele
Și de trupurile umede.
Privirea ta greoaie țintită în plafon, un singur sunet ascuțit.
Epidermul spatelui tău, roșu și zgâriat
Lipit de pieptul meu lipicios și ritmat.
Eu
Așteptând să spui măcar ceva, despre orice.

---

***

În ziua în care am auzit exploziile bombelor de la Odessa
Trebuia să ajungem la teatru.
Colegii mă sunau panicați, întrebând dacă mai mergem
Eu am fost singura care a zis că da
Tot atunci tu ai început să-mi trimiți, împotriva voinței mele,

cadre violente de pe front:
Amputări spontane fără anestezie și soldați sfâșiați în două de explozii.
Când am încercat și noi să ajutăm ne-am mobilizat și am adunat o ladă mare de tot felul de conserve.
Am mers prin troleibuze
Am schimbat vreo trei ca să ajungem la centrul de colectare
Doar mașini ucrainene pe fereastră
Ajungând în fața clădirii obosite de parcă ar fi fost și ea refugiată
Ușa era încuiată
Am chemat un taxi cu care am mers o oră
Dintr-un loc în altul
Întotdeuna ne trimiteau în altă parte
Cu cutia aia în brațe
Nu puteam vedea pe unde merg
Trebuia să fiu condusă de iubitul prietenei mele
Pentru că tu nici măcar nu ai vrut să ne însoțești
Am căutat ore întregi locul unde trebuia să lăsăm ajutorul
Nu l-am mai găsit
Frustrați, obosiți, umiliți,
Am luat o vodka Taiga și am mâncat noi tot ce era în cutie
În acel moment nu ne-a mai păsat de Ucraina
Și nu ne-am mai gândit:
Noi ce-am mânca dacă încep să cadă bombele?

---

***

Chiar se întâmplă ceva.
S-au întâmplat chiar din momentul în care
Am mâncat împreună pateuri de la piața din centrul satului.
Nu conta cine le-a făcut și cum
Conta că le mâncam împreună.
Au fost mereu cele mai bune.
Sau poate încă de atunci când îmi aduceai bomboane în formă de buburuză
Pe care mă puneai să ghicesc în ce mână se află.
Bomboanele alea nu le mai găsești nicăieri.
Eu mai aveam și frați, care-ți semănau mai mult
Dar ei nu au fost și nu sunt ”fata tatei”.
Ei nu te-au tuns până la zero
În vacanța de vară,
Cum am făcut-o eu,
Pentru că doar în mine ai încredere.
Lor nu le-ai făcut macaroane cu
Brânză, pește și unt de ciocolată.
Cu ei nu ai fost să cumperi cireșe
Și să glumești cu vânzătoarea
Că o să-i aducem înapoi sâmburii
Dacă ni le lasă mai ieftin.
Ea nu m-a înțeles niciodată.
I-am fost oponent încă din clipa în care m-a născut.

---