(Virginia Olaru) Norei Iuga Închid ochii să golesc cameraapoi trec în alte vieți,decorul se schimbăvăd înăuntruun cal alb într-o vitrină// e al Norei //vreau să-l cumpărdar în gând moneda se răsucește pe toate fețele și dispare Pentru a citi tot articolul dă click aici.

(Sorin Smărăndescu) Vechiul oraș imperial ( Koto) al lui Yasunari Kawabata, autor clasic al literaturii japoneze, apărut în 1962, este unul din cele trei texte menționate de juriul Nobel în 1968 atunci când a acordat pentru prima dată premiul unui japonez, deși Kawabata nu a considerat acest roman ca

(Andrei Mocuța) O bună parte din viața tăinuită a poemelor lui Ovidiu Baron din volumul Pâinea uriașilor se desfășoară sublunar sau terestru, în păduri bătrâne sau misterioase, clocotind de energii ascunse sau ajunse pe punctul de a face implozie din cauza presiunii exercitate de memoria afectivă

(Constantin Buduleci) Întâmplări, faze, momente, toate fără niciun semn de punctuație, fără litere mari, exact cum viața ne trece prin trup, gînd și ne dăm seama că nu am pus semnul întrebării sau al mirării (da, stiu, acum se numește semnul exclamării). Cam așa am simțit volumul de proză s

(Andrei Panțu) Ultimul volum de proză al lui Denis Johnson, cunoscut mai ales pentru cărțile Fiul lui Iisus (proză scurtă) și Arborele de fum (roman), a fost publicat postum, la opt luni după moartea scriitorului american. Generozitatea Zânei Mării conține cinci povestiri destul de întunecate, care

(Ion Valentin Ceaușescu) Visez din ce în ce mai des că merg prin parcuriCu oameni pe care nu i-am mai văzut de cândÎmpărțeam aceeași sticlă de vin acruStăteam într-o Dacie veche și ascultam muzicăȘi nu ne păsa de ce se va întâmpla până searaFiindcă ne aveam pe noi și poveștile noastreDram

(Florin Golban) Luna crește din mare lovindu-se de catarge. Umbra cazinoului, legănată, se alungește-n talazuri. Pe faleză, țipătul unui pescăruș, însoțit de sunetul strident al unui acordeon, sparge monotonia unei toamne târzii.Băncile goale, aleile răvășite de frunze. Degetele acordeonistului

(Miruna Romanciuc) ți-ai dat seama că e sâmbătă dimineațapentru că încă sunt lângă tinecând te trezeștiși ăsta e un poemcare se desface în piepturile noastreca o salvare organicăapropierea e o proteină inimilemănâncă și bat mănâncăși bat