(Constantin Abăluță) Familia noastră se compunedin tată, mamă și trei copii.Adică trei băieți, din care eusunt cel mai mare, am șapte ani.Imediat după mine, vine fratele mijlociu,de patru ani, iar apoi mezinul, de-abiadoi anișori. Mama are un fix:naște din doi în doi ani. Anul viitorar trebui să

(Ohara Donovetsky) Foarte multe lucruri mi-au ajuns la ureche, de-a lungul vremii, din cabina de probă alăturată. Tu stai cuminte în cabina ta, ai destulă treabă, probezi munți de haine care de-abia au încăput pe umerașe și, dintr-odată, din cabina din stânga se aude o mamă care-și întreabă cop

(Romeo Aurelian Ilie) Suzănica Tănase, Oameni fără piele, Casa de pariuri literare, 2022 (…) Aș începe prin a spune că am cunoscut-o pe Suzănica Tănase în urmă cu aproximativ un an și jumătate, prin intermediul cărții sale anterioare, Grădina Sofiei, care mi-a plăcut foarte tare, deși su

(Constantin Buduleci) Tatiana Niculescu, Singur – Viața lui Mihail Sebastian, Humanitas, 2022 Pe scurt:O carte foarte bine scrisă, care mulțumește deopotrivă și istoricii, și scriitorii. Echilibrul pe care îl are între evenimentele din trecut încă sensibile pe alocuri, m-a făcut să îndrăgesc ca

(Maria Ivanov) Ania are 4 ani,este refugiată în Polonia,vine din Mariupolși stie că țara ei este atacată de broașteAnia se întreabă cum de oamenii maris-au speriat de o broascăcând ei îi este milă de eaAnia crede că această broască nu a fostiubită suficient în copilărie,poate nu a avut destul

(Marian Neguțu) a fost un spațiu gol de neumplutdegresarea imposibilă când m-am întors acasăușa era încuiată gerul crăpa pietrele și imaginațiacâtorva scriitori care postau pe facebookpoze cu familia lorcui îi pasă de fi-tu de cartea tacă ți-ai lăsat barbă de mă-ta și de recunoștințata-ta

(Albert Denn) mi-e teamă de ușa închisăcare nu anunță nimicde uleiul încinsde oamenii care nu te privesc înochi când îți vorbescde refuzul necontrolat al uitării decei ce nu au remușcăriși nici nu cred că le merită Din Refuzul necontrolat al uitării,Casa de pariuri literare, 2022 Pentru a citi

(Monica Manolachi) În Europa e noapte. Sunt în trencu Baba Dochia. A scăpat din legende,din miturile care au transformat-o în piatră.Și-a dezmembrat cu grijă casa, bucată cu bucată,și a luat tot ce s-a putut în nouă genți, valizeși sacoșe mari. A lăsat în urmă Săliștea Sibiuluiși a dat buzn

(Lucreția Lixandru) ochi pentru ochichiar dacă toată lumea a orbit dejaseara la 18:00 în autobuzul gri și rececare ne duce pe toți spre depozitulde vise ne-mplinitecu ce măsură veți măsura,vi se va măsura vouă. de aiavrem totul acum, privat, exclusivnumai bunde amorțit nesiguranțe grele ca plumbul