(Florin Golban) *** dai scroll și treci mai departeîn ultimul vagon al metrouluiurmează stația Piața Uniriicu peronul pe partea stângăse aude vocea metalică a robotuluiși simți poezia în tot ce gândescși își spun oamenii într-oplimbare de duminică după-amiazaîn ultimul vagon al metrouluiîn c

„Mă raliez doar cu cei ca mine, altfel, prefer solitudinea.” Romeo Aurelian Ilie: Dragă Tatiana Ernuțeanu, în primul rând aș dori să îți mulțumesc pentru că ai acceptat să avem acest dialog și aș începe prin a face o constatare, și abia apoi prin a lansa o întrebare. Ai debutat editorial î

(e.m. arion) la lisabona am descoperit femei cu câte două rânduri de sâni la metrou fiecare mamelon era croșetat într-o altă culoare într-o altă formă chiar lângă femeia cu un picior mai scurt ce căra o plasă pe care scria „fairly normal” cu litere subțiri și negre la ieșire era un boscheta

Plictis în soarele Saharei. Ca o nuntă normală, doar cu mai mult nisip! În inima spectaculoasei și crudei Sahara, stătea așezat satul Nisipești, sau Regatul Autohton al Nisipiei cum insista domn’ primar să îi spună fiecărui călător obosit care avea nenorocul să se fi pierdut pentru suficiente z

(Ioan Rusu) un subsol al dorințelor confuze undeva la mijlocul antebrațului unde au crescut vegetații adenoide cristale încolăcite flori de petunie lăbuțele părăsite pe diametrul distal al ischionului un joc cu simțurile ascuțite la maxim din care trebuie să supraviețuim lăsând respirația la mar