Cristina Bogdan în dialog cu Romeo Aurelian Ilie
Romeo Aurelian Ilie: Stimată doamnă Cristina Bogdan, sunteți decanul Facultății de Litere din cadrul Universității din București și conferențiar universitar; ca formație profesională sunteți antropolog, aveți o specializare în tanatologie și periodic organizați și susțineți conferințe inter
Risipire
Tot ce am avut al tău, carne, cartilagii, irisul ochilor, s-au topit demult, s-au împământenit, privirea ta cu care mă scrutai uneori acum o mai văd doar când mijesc ochii dimineața, în ceață cearceaful proaspăt spălat, îmbălsămat nu mai păstrează memoria pielii tale, atingerea e rece ca rama
Tot ce contează
s-a spus și nu a schimbat nimic în continuare mușchii activați pentru a face totul separați de mușchii activați pentru încordare reflexă ne-au rămas zilele în care așteptăm cu capetele apropiate manifestările clinice ale intenției ne-au rămas serile în care să fim recunoscători și buni bem v
[Burta mamei], [Metamorfoze], [Dentroterapie] și [Oglinda]
Burta mamei îmi doream să amân cât mai mult ziua în care mă vei părăsi te rugam să nu te rupi din mine acolo erai în siguranță mi-era frică de momentul în care voi împinge până la capăt linia de demarcație simțeam cum neliniștea mă strânge de gât mă dureau genunchii zgâriați dezamăgi
„De câte ori poți muri, omule fără chip?”
Constantin Buduleci: Și la început a fost întunericul de Raul Popescu, editura Casa de pariuri literare, 2022 Începutul oricărui lucru rămâne marcat pe viață și îl reamintim mereu atât timp cât trăim. Cine a putut uita primul sărut, prima zi de școală, prima noapte de dragoste? Dar ce facem cu
Poezie pe două voci
I. arhipelagul dalelor interconectivitatea a lăsat din nou pulbere pe pânza de păianjen, singurătăți structurale în marea singurătate fluidă. mi-ai cules concepte-mamă și mi-ai zis: acum ascută-le tu alegoria. dar taxonomia nopții e dură – am accesat date sensibile și am rămas blocat, ca un fu
[Mapamond], [L’été perdu] și [Traseul]
MapamondÎntâmplările oreipeste câmpia memorieicând visele oamenilor vor să preia controlul asupra lorUn echilibru neliniștitpus pe seama tandrețeidupă ce încerci să spui cu sotto voceceea ce ai fi vrut tu să auzicând durerea poate să aducă cu sine o altași privim de pe marginea seriilumea tot ma
[deziluzia 08] și [deziluzia 03]
deziluzia 08 minunată este moartea și numai ea pentru că te redă alor tăi mămico, scriu un poem de iubire embrioni din țărână întorși în pântecul mamelor brațe nevăzute de moașe chemând la somn forța mâinilor care trag viața sub plapumă. când ai plecat mi-ai
Bătrânețe, haine grele, minte brici
Vânturile de Mario Vargas Llosa, Editura Humanitas, 2023 Vânturile reprezintă cea mai recentă carte semnată de laureatul premiului Nobel pentru Literatură din 2010, Mario Vargas Llosa. Scrisă în anul pandemic 2020, a fost publicată în 2021. Traducerea în limba română, realizată de Tudora Șandru-M