între noi tălpile pantofilor mei cu șireturi destrămate luminile orașului oglinda exfoliată a întunericului între noi acești pereți adânci acoperiți cu var igrasie și picturi abstracte poartă între noi ferestrele goale izbite sec de porumbei și uliii lor muți căzuți cu gâturile frânte pe ca

În jurul câtorva kilometri nu se mai aude nimic. Mie nu mi s-au pus întrebări De ceva vreme trebuie să-mi spun și eu lucruri evidente precum mie nu mi se întâmplă nimic nu mă grăbesc nicăieri ploaia asta îmi face bine acasă mi-au rămas de spălat vase mâncarea de ieri patul meu încă miroase ca

Tampoane pentru sîn Scutece Ulei de cocos Liste infinite de cumpărături Ceai pentru alăptat Ser fiziologic Comprese sterile Sutienul meu roșu din dantelă și mătase Abia îmi acoperă sfîrcurile Sînii mă dor și devin grei cînd copilul începe să plîngă Mă dau cu ruj Îmi pun haina de blană Am o

Lui Andrei Mocuța i-a apărut recent a unsprezecea carte (a publicat până la aceasta din urmă, patru de poezie și șase de proză): Transfer, Editura Humanitas, 2023. O carte care dezvăluie un autor aflat în plin sprint spre vârful performanței sale literare. Un autor care se/ne respectă, pentru că s

from paris with love o clădire de superficialități, uite, mă adresez din nou ție și te privesc, așa cum o făceam acum câteva versuri, acum câteva luni, din prisma singurătăților noastre combinate stupide salată de guacamole, prea mult ardei iute, cuvinte aiurea și ochii tăi dezlipiți din peisaj

Doar tu cu tine – Cei mai mulți dintre noi Murim singuri. Ți se pare că e atât de devreme Și ești atât de puțin pregătit Nu e deloc cum credeai Moartea nu vine niciodată Ca o femeie înfricoșătoare Cum ți s-a spus; Ea vine ca un fulg Ce ți se așază ușor pe umăr/ […]