povestea se autotranscrie în timp ce e rostită chip ascuns în foaia tencuielii părul tău răvășit care îi dezvăluie șoptit membrului flasc cât de amuzant ți se pare că îi fâșâie tăcerea de câte ori i-ai hașurat îndoiala și când ți-au zărit ochii pentru prima dată adâncul întuneric al

ploaia intră în somn visele sunt îmbibate unii găsesc o husă un celofan apa de ploaie în care dorm viii cu morţii după nopţi hainele ude hainele sunt tot subţiri în durere în oase în piept nu au loc nici morţii în ele nu mai există un adăpost doar ploaia cu somnul înăuntru în sute […]

Podul Un străin mergea pe un pod precum acrobatul pe sârmă. Ducea în spate două aripi, pentru echilibru. Privea înainte, spre ținta lui, nu în hăul de dedesubt, cu mulți și nu neapărat înalți oameni. Într-o margine a văzut agățată o inimă, ar fi vrut să se oprească, să se aplece spre ea,