Planeta Babel

[gălăgie], [cafea naturală] și [Vis me tangere?]

gălăgie în orașul ăsta înghițit de gălăgie unde femeile de vârsta mea au câte doi copii iar fumătorii put ca niște hoituri expuse la soare unde mă simt îngropată cu rădăcinile  și cu ramurile  și cu fructele  și ochii și gura –  umplute cu sol unde și clădirile su(m

liniștea din timpul furtunii

am nevoie de cineva care să spună o să-ți cumpăr toate fustele din lume și nici nu o să ai timp să le porți pe toate până mori dar vei fi fericită când afară plouă cu picături grele care înmoaie carnea până o dizolvă mă ridic din pat cu trupul îmbibat de apă ca un […]

[cinci: zero trei], [cut me open] și [bărbați metalici și femei de ceară]

cinci: zero trei aduc eu cafea  așază-te pe pat, aduc eu mănuși sterile, seringi, un vas oval și două prosoape înmuiate în apă călduță prosopagnozie   îți aduci aminte din ce parte răsare soarele și cum e să fii sfârtecat de frică fața mea devine un pixel vâscos pe spatele retinei

***

Cu pașii pe urmele mele m-am lăsat de scris de câte ori am bătut cu pumnii de nepace în pieptul de cer ca un bătrân speriat de uitare oamenii ce merg spre țărână au tremuratul în mâini și o balansare a capului ca de ceas nu-i bătrânețea e ardoarea cu care te ții de memorii […]

Scurt tratat despre bine și rău

Cred că i-am lăsat pe oameni să facă din mine groapa lor  umplută cu resturi să arunce toate nemulțumirile toate lamentările și nereușitele la gunoi eșecurile provocatoare  care poartă culorile fade ale iadului din care provin încercând să umbrească cu scepticism și invidie paradisul

otis tarda

în stepele bărăganului foamea șuieră prin case îi cheamă afară în frig îi duce în locuri știute și neștiute aici foamea e un vânător neînduplecat o glandă lipsă lovește ultimele dropii cu bâte cu bolovani iarna pe polei marile zburătoare preschimbate-n tocană în umbre în fum dansul roti

microparticule