[tobogan], [fără ISBN], [red.sky[skʌɪ]] și [16/31 alfabet]
tobogan dau gunoiu’ afară din casă pe balcon se face maldăr pe balcon deschid ușa vecină-mii și bag gunoiu’ din casa mea în casa ei îi zic să stea naibii pe canapea cu gunoiu’ în brațe să mestece pungi de plastic îi zic să nu mai fumeze că ia totul foc și vin ciorile și […]
Despre neajunsurile unui eu melancolic
Poezia relaxează și înmoaie sufletul cu emoție. Îți dă speranță sau răspunsuri la propriile dileme interioare. Așa face și volumul Dincoace, în suflet de Ioana Bena (Editura Lebăda Neagră, 2024), ce în doar 100 de pagini cuprinde o lume-ntreagă, o inimă ce bate liric și îi transmite cititoru
6 intervenții artistice noi în plină vară la COVOR PLANTE POEZIE VARĂ 2024!
Comunicat de presă iunie – septembrie 2024 COVOR PLANTE POEZIE VARĂ, proiect organizat de PopxPlants, a avut primele întâlniri cu publicul în sera Primitiv Plants, unde covorul persan a devenit scenă pentru artiști din trei direcții de activitate: dansul contemporan, muzica și poezia. Următorul even
[punga], [dramoleta], [infinitul ca o capcană], [cele două], [funia de lumină] și [celălalt capăt]
punga îmi place să răspund chiar dacă nu întreabă nimeni nimic dar întrebarea plutește în aer ca punga din american beauty și ce poate fi mai ecologic decât să o iei în brațe ca pe o femeie abandonată la marginea unui drum unde nimeni nu s-a gândit să pună un coș de gunoi dramoleta dumnezeu [
Poeme
spre cer câte ore de explozii au ascultat copacii de pe strada ta când m-am gândit la tine rătăcindu-mă soarele se ridică 5 kilometri deasupra mea te-am găsit bandajându-ți rănile străzile ‒ în permanentă negociere continuam să așez jucării la baza blocului spălam păpușile de sânge ale cu
[1.], [2.] [3.]
1. moartă de frică, în umbra clădirilor demolate de frig și mașini evil, aproape ca în l’année dernière à marienband, un videocam umblă pe holuri linse de opium și sidef, prin camerele unde corpurile sunt șterse de praful propriilor anatomii, moartă de frică, videocam-ul pe gros planuri, ochii
– Fragment –
Ultimele orele și le-a amintit cu greu, pe măsură ce-și revenea din șoc, la spital. O apăsăre lungă pe sonerie, apoi o bătaie agitată în ușă. Chipul slab și ridat al tatălul ei și bucuria cu care i-a zâmbit văzând-o în prag. Ea, arătându-i încruntată dosarul cu numele lui, cerându-i veh
Dintr-o foarte caldă iarnă – în amintirea celui ce mi-a fost prieten, „familie” și mentor – Ioan Es Pop
e bine că nu ne-am luat rămas-bun așa au rămas paharele strălucitoare cu clinchetul lor dintr-o zi de iarnă cu lumina rece promisiune a unei zile blânde pentru care am copt două tăvi de “piersici” colorate jumătate roz și jumătate verde am luat cognac de ăla de arde ca ziua asta de i
[timpul trece prin mine] și [am plecat pe ploaie din Dublin]
timpul trece prin mine, un râu al cărui curs nu a fost deviat niciodată. sunt doar o frunză care călătorește între „ieri” și „într-o zi”, trăind prezentul ca pe o furtună ce va veni negreșit și chiar dacă acum soarele se răsfiră pe tot cerul, în coada ochiului, noaptea stă la pândă.
[un set nou de chopstix], [număr de sesizare], [one way ticket] și [la masa rotundă a cavalerilor inexistenți]
un set nou de chopstix în noaptea-n care mă delectam cu idiotul lui dostoievski și serenadele greierilor îmi țineau companie, îți scriai discursul imposibil de scurt despre supa primordială iar eminem rula pe repeat –