[Omul care ne trebuie], [Steaua fără nume] și [Cine-a pus cârciuma-n pragul ușii]
Omul care ne trebuie Locuiește într-o cutie cu pantofi, care a prins praf în depozitul cu muniție. Piticul iese de acolo când cerul își scutură morții aurii pe pământ, aceștia se strâng în jurul unui foc, fiecare povestește un thriller. Piticul se apropie încet, pe burtă, îi ascultă interesat
Ce treabă ar mai putea avea Gutenberg
Mi-a plăcut la Mainz, cîndva aici era legiunea romană Mogontiacum, dar m-am rătăcit, am uitat drumul spre gară și am încurcat orarul trenurilor, după-amiaza era încă multă lume în piață, lîngă Johannes, fiul tău, știut de o lume-ntreagă ca Gutenberg am băut vin, ce dacă era doar ora prînz
[In how many days does a body decompose], [Nu vei supraviețui], [Lasă], [Mâinile] și [Unison]
In how many days does a body decompose în scurt timp am adormit pe pat noi ceilalți pe canapea ne-am gândit dacă și în somn așteaptă ca toți să ne trezim și să schimbăm subiectul sau dacă ar mai dura puțin până să se repete schimbul și să se mărească tensiunea oculară Nu vei supraviețui
Bogdan-Alexandru Stănescu în dialog cu Romeo Aurelian Ilie
Stimate domn, Bogdan-Alexandru Stănescu, știu despre dumneavoastră că sunteți poet, prozator, eseist, traducător și editor. Și mai știu că excelați în fiecare dintre aceste domenii. Mărturie stă lista de premii și nominalizări la premii literare cu adevărat relevante atât din țară, cât și
*
am purtat cerceii de sticlă cu fire de păpădie fixate în rășină am trecut pe lângă casa frumoasă pe care scrie că e casa frumoasă am văzut un pătrat perfect de umezeală la baza trunchiului copacului am privit împreună răsăritul din taxi, ne-am uitat împreună în cealaltă direcție ne-am tr
Povești de citit în gară
Mi-am montat al doilea creier Sunteți sigur că ați luat decizia corectă? Da. Ce v-a determinat să faceți parte din experimentul nostru? Nu pot să vă răspund. Bine, semnați aici. Veniți mâine la ora 9. Nu uitați că e posibil să nu reușească operația, de asta ar fi bine să vă luați la reveder
Cine e Bettina?
Cu Bettina von Arnim m-am întâlnit în Muzeul Romantismului de la Frankfurt. De atunci umbra ei lungă a început să mă urmărească, întâi, insinuant și misterios, apoi, consistent și de neevitat, până am sfârșit prin a accepta că trebuie să ne împrietenim ca să înțeleg ce vrea de la mine. Be
Fricile cu care nu ne naștem
Înșir în minte toți morții familieiCa și cum doar așa m-aș putea ancora în realitateStrig prezența cu teama să nu apară vreunul nouAșa începe rugăciunea aproape în fiecare searăȘi nu-mi dau seama cum ajung iar acoloAm încetat să mă rog pentru mineCa și cum dacă o fac dau dovadă de egoism
[infarct], [mariage d’amour], [navetista], [un chip de a muri], [am obosit] și [fie ce-o fi]
infarct cafeaua fierbinte plutește în aer printre cioburi smulse din cană ca penele din definiția lui platon pe un scaun care a vegheat toată noaptea cască o lumină cu cearcăne limba ceasului de pe perete ticăie de parcă ceva ar trebui încă numărat podeaua s-a oprit brusc din scârțâit și s-a î
[1.], [2.] și [3.]
1. apăs clanța, prelungirea mâinii meledeschid ușa spre „deși la 15 știam cine sunt, m-am pierdut la 20”dincolo de ușă – sine obosit de sineumbra nu e pe gustul meu, dar am făcut pact cu eaabia acum aflum-aș putea preface surprinsă, dar această reacție nu mai este decât un moftmoft pe care n