[1.corpul își găsește liniștea] și [***Ignoră-ți corpul]
1. corpul își găsește liniștea într-un târziu când mintea e suficient de uscată cât să amăgească cu aparențe fără noimă am văzut oameni care trăiesc în bucla comună iar viermele mișună neobservat singurul lucru pe care îl poți face e să privești se simte ca o durere pe care nu o poți
[***câtă vreme ești în rugăciunile cuiva] și [***a apărut într-o zi]
*** câtă vreme ești în rugăciunile cuiva ochiul tău se dizolvă-ntr-un cub de ceară, păianjeni albaștri dansează-n spirale sub pielea rotundă a lunii de zahăr. sper că nu te rogi pentru dragoste, căci mătăsurile de foc se ard singure-n palme, iar rădăcinile orașului îmbracă pantofi să calc
Gardul
Domne, eu v-am spus și data trecută când ați venit. Nu vreau să fiu martor la niciun proces! M-am săturat de certuri și de-alte celea de felul ăsta! Mai ales că la mijloc sunt două muieri. Două babe absolute pe care nici ăl cu coarne nu le agreează. Ce să vă spun eu? N-ați auzit […]
Sărbătorile de iarnă, între speranță și burnout
Scrisoare Aș putea să-ți scriu despre ceață – organizată în bloc defensiv, funcțional, nicio minge descoperită, nicio manevră de atac. Sau despre frig și aburi-aură în jurul gurii. În jurul capului, mai târziu, al trupului – poate. Uită-te printre lucrurile mele și află cine sunt – zicea
„O, ce veste minunată” – semnificațiile dogmatice ale unui colind de Crăciun
Tradiția colindelor de Crăciun se pierde în negura vremurilor. Sau poate mai potrivit ar fi să spunem, în acest caz, în lumina vremurilor. Pentru că nu poate fi vorba de nicio negură când vorbim despre Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos. Căci acesta este rolul principal al colindelor, acela de a
COD NUMERIC PERSONAL
În ficțiune totul este realitate, în realitate totul este ficțiune Oare de ce ceea ce nu avem nu este măsura a ceea ce avem? Olivera Nikolova , Câinele cu privirea tristă Traducere din macedoneană de Nicolae Stanciu Trebuia să fiu ca fratele meu, să nu mă privească nimic din istoria familiei noastre
Încă un deț
Ne adunaserăm toți la cazanul de răchie. Ion se ridică să mai bage un lemn pe foc și să verifice nivelul lichidului din prune, puținele prune, strânse în acel an. Afară se înnoptase de-a binelea în stropi de ploaie grea, căzută peste hambarul improvizat, făcut din table, parte din el rămas din
Soldat
Înainte să urlu în lumină, mi-am luat ranița-n spate așa am venit, așa am trăit. Soldat am mâncat la mese și în tranșee am întins pahare cu vorbe sticloase am strâns frântul trup de pe front m-am închinat cu sufletul gol am iubit nebunește ca un glonte străbătând cardinale. Din când în câ
[***aerul se va termina] și [***între noi]
***aerul se va termina dar nicidecum într-un scenariu postapocaliptic apărut pesemne din tușele delirului psihotic voi respira pentru câteva clipe dintr-o pungă de plastic apoi voi deșuruba borcanele pentru a inhala resturile oțețite ale perdelei de amintiri întâi și-ntâi voi clasifica pe măr