Fricile cu care nu ne naștem
mă uit în ochii tăi și număr luminițele albe care fac ca fotografia să prindă viață îți fac conturul sprâncenelor și simt firele de păr cum se răzvrătesc sub degete și găurile cerceilor așteptând să se umple îți număr ridurile din jurul ochilor și sper să te fac să râzi sunt precum
Dosarul numărul cutare
Simți telefonul vibrând în buzunarul pardesiului. Își aduse aminte că închisese soneria înaintea ședinței de la primărie. Cu toată umblătura de dimineață, preocupată de situația Anjei, uitase să o reactiveze. Mama ei o sunase de cinci ori. — Bună, mamă, ce s-a întâmplat? — Nimic,
[amare], [I’m coming], [all in] și [sixteen]
amare pe fundul cutiei cireșele sunt roșii necoapte neiubite de soare neumblate de mâini pricepute care le-ar fi lăsat nerupte să intre bine în ele soarele și viermii și buzele mele răscoapte de trecerea vremii de neumblare de prea mult soare de așteptare I’m coming vin la tine vin în pahar vin în
T(r)opica lui Tristan
ore vechi între ora liliacului și ora țiparului noaptea mi-a tras luna peste ochi spre ora stafiilor am urlat spre andromeda sau leda la ora bufniței doar narațiunea mai era în piață am jucat cărți mi-a făcut pasiențe am vorbit despre criza femeii de mijloc între ora lupului și ora privighet
Ora zero
Ivan Ivanovici privea prin ochelarii roși la mecanismul care nu părea defect, dar care se rotea mai lent decât ar fi trebuit. Toate ceasornicele de pe perete, să fi fost poate vreo douăzeci, valsau ușor, purtându-și ritmic minutarul ca pe o baghetă a unui dirijor iscusit. Țineam minte această casă d
Omnipotentă
am crescut ca un trandafir albastru într-o cameră fără uși, o ruină cu varul ars din Bărăgan, unde Luna e lăuză cu adevărul meu și doar liniștea mă miroase. cinematicul e banal, rațiunea stă pe un perete privindu-mi incomod spinul de pe talia tulpinii. „spinul tău e negru”, mărturisește o
[Selfie din viața de apoi], [Dragoste la cataramă] și [Istoria Roquefortului]
Selfie din viața de apoi Eu și Suzy ne-am pătat cele mai frumoase rochii de vară una după alta, cum urmează un trăsnet după un tunet, condamnate de univers pentru mângâierea propriului orgoliu. Dar ce terapie mai bună pentru tanatofobie intensă decât să vânezi prin buticuri și să sorbi din nect
O cruce de carne
După o zi ca asta, Schimb o haină cu alta, O piele cu alta, apoi, Cu vârful unui cuțit, ușor de tot, Răzuiesc pojghița maronie a lehamitei Care îmi îmbracă trupul într-un costum de gală. La periferiile propriei umbre, Acolo mi se adăpostește singurătatea După ce și-a îndeplinit, cu un maximum
Cel mai bun copil din lume, one-women show de Alina Șerban
Cel mai bun copil din lume este inocent, duios, haios, pasionat, rănit, confuz, furios, învingător. Cel mai bun copil din lume este Alina Șerban. Este un copil de etnie romă într-o societate în care prejudecățile și stereotipurile sunt greu de abolit. Cel mai bun copil din lume este arătat cu degetul