[Aș strânge inima în mână], [Vis de lemn] și [Al cincilea anotimp]
Aș strânge inima în mână Îmi vine să plâng Atunci plângi! Îmi vine să vărs Varsă! Îmi vine să urlu Urlă! Aș strânge inima în mână ca pe un fruct Strânge! Cât aș strivi cu privirea ultima imagine cu tine Strivește-o! Aș alunga gândul negru să fac loc sânului roz plesnind de dor Alung
[Centrifugă], [Ce știi tu despre frică], [Nu mă știi] și [Fugi de pe mine]
Centrifugă De când sunt o omidă În centrifugă, Aburii poroși de angoasă se înșiră pe pereți. Fiecare bulă dintr-un glob de sticlă, E un observator spre ieri. Printre ele Sunt străină. În aceste lumi paralele tot ce-mi rămâne e să mulțumesc. Am învățat să-ți rup cureaua Urechile Ceafa ș
Alexandra Rusu și Maria Tănăsescu în dialog cu Planeta Babel
Povestestiți-ne despre geneza volumului Femei la graniță. Ce ne scriem când nu ne citește nimeni (editura Trei, 2024). A fost un proiect de care știați încă de la început că va fi publicat? Alexandra Rusu: Nu am știut de la început că scriem o carte împreună. A fost o fază inițială în care n
Riget
I Sonja, Un copil plânge în salonul vecin. Un copil plânge, Sonja. Un copil Plânge… Dormi, copile, cu lupii, cu noaptea care-și înmoaie degetele în coastele tale. Dormi cu păianjenii argintii, deghizați în asistente. Vorbește soarele din mine, vocea aceea uitată, umilită de mică pentru optim
[liniște e aici, în camera mea], [nimeni nu te mângâie pe spate] și [spune tot, doamna psiholog nu e aici să te judece]
liniște e aici, în camera mea liniștea e ascunsă în straturile de carne moale de pe burțile mamelor din toată lumea liniște e între palmele unui om care mă iubește mereu mi-au întins mângâiere, niciodată frică liniște e aici, în camera mea. e 3 dimineața, scriu poemul ăsta. nu se aude vreo a
[Dear Saviour], [Una din acele zile], [Miraj] și [Un semn]
Dear Saviour Are rost să le mai expun dacă știi deja tot uraganul din mintea mea? Are rost să mă plâng de tot ce credeam că pot face când de fapt nu pot să concurez cu răsăritul? Are rost să privesc spre azur după tot designul minții globale? Mitul normalității și cuiele din sufletul creștin [
[this woman has never been in Oran], [sunt pro Albani], [tot ce nu-i bine să simt] și [mixed poem]
this woman has never been in Oran even so she felt the warmth of its heated walls she saw its sun’s whirlwinds breathed its chalky dust shot the Asphodels and the glittering bays in the light of which the dispair was melting this woman uses her inner resources senselessly This woman constantly reviews breaks
[Rituală], [De-atâta bucurie] și [Cel mai simplu și sincer poem]
Rituală În fiecare dimineațăîți speli fațași sâniiîn lapte rece în care însătrăieștefocul cel veșnic. Așa se face căfața tași sânii tăiaruncă în același timpscântei de dorințăși fiori de gheață. Ține doar de cineși cumștiesă leprimească. De-atâta bucurie De-atâta bucur
[Aș vrea să mă ocup de ploaie], [***Te plac] și [***În lumea]
Aș vrea să mă ocup de ploaie Aș vrea să chem aburi la mine Să-i convertesc în picături Să fac o ploaie de rubine Să umple-n lume seci spărturi Cu ploaia vreau să mă ocup Să cadă des pe ochi uscați Durerea vreau să le-o astup Celor ce-s prea îndurerați Aș vrea să fac în […]
[old soul] și [(gen)etic]
old soul m-aș potrivi mai bine pe vremea cândneanderthali se fugăreau cu bețe dezbrăcațiabia învățau să stea în picioareși tot alergau ca iezi născuți în corpurile greșiteiezi cu malformații grave la nașterecare n-au fost împușcați în capchiar dacă aveau organele pe afarăîși împleteau