Planeta Babel

să nu îndrăznești să îți fie frică de sfârșit – triptic poetic

azi mama ta a murit mare de sânge în ochii tăi – valurile se sparg în firele de mătase ale rochiei mele de casă. nu știu ce să fac ce să spun decât să scot tava din cuptor cu mâinile goale ca un înger și să mâncăm prăjitura încet gândindu-ne la mama ta. mi-am cumpărat […]

[autoimunitate poetică], [pe cortexul orbilor] și [teoria relativității emoționale]

autoimunitate poetică corpul meu produce anticorpiîmpotriva propriilor amintiri.de fiecare dată când îți rostesc numele,limfocitele T îl identifică drept amenințare.și încep să distrug ceea ce e mai viu în mine. e un proces lent –nu-l simți decât atunci când rămâi fără aerdupă ce ai râs

Flămânzi pe morminte

toamnă

e un sentiment aparte când ziua devine mai scurtă  încep să se audă zgomotele trolerelor pe asfalt și zăngănitul borcanelor de zacuscă mulți dintre studenți încă au nisip în buzunare și îl presară sub pernă când îi apasă singurătatea toți uită să mai vină acasă vocea femeii care

[Fiecare să stea cu liniștea lui], [Marea Roșie], [Noduri], [Sunt cea mai furioasă fată din orașul ăsta] și [Inima mea va rămâne pe cântar]

Fiecare să stea cu liniștea lui M-am trezit flămândă de liniște. În fiecare dimineață îmi înmoi fața în apa mării. (Chiar dacă nu sunt la mare, am adunat atât de mult nisip în mine – corpul meu a devenit doar o clepsidră care numără impactul sângelui cu malul). Îmi ascund părul creț î

[Premise masonice], [Dream of the Endless] și [De Sânziene]

Premise masonice Vine o vreme când vom crea poduri peste prăpastia dintre noi din falangele calcifiate Aidoma lemnelor peste care apele pământului au trecut de prea multe ori Vom fi nomazi sedentari în fața televizorului și ne vom uita la viața noastră ca la un meci care se termină 1–1 Remiza se va