mă îmbrac într-o castitate sulimenită de folos pentru psihicul înroșit sârguincios în lunile triste ale anului când se poartă geci negurii și  sacoșele de piele ecologică lăcuită unde se adună scoici ca să nu înghețe medeea le mănâncă crude numai după ce soarele apune nonșalantă ca

Există în lumea asta cineva care a apucat să mă iubească. Nu știe că am aflat. Insistă și îl las să o facă. Mi-e cald cu el și mă face să cred că „e ora 3 și totul e bine”. Dar nu e. Și pentru că totul mirosea a frică și-ntuneric, m-am trezit că merg […]