Iluzia realității
Iluzia realității se desfășoară ca un covor nesfârșit dinaintea ochilor mei. Mă chinui să privesc printre lacrimile uscate lumea din jur, pe care o simt mai lipsită de sens decât coșmarul lăsat în urmă. Se făcea că îmi creștea în piept, chiar lângă inimă, ceva necurat, care amenința să
Last Christmas…
O piață plină ochiOameni adunați din toate colțurile țăriişi din câteva colțuri ale lumiiToți se uită în aceeași direcție, cu ochii mari,cu gurile căscate, cu telefoanele ațintite spre acelaşi punct:Un moş crăciun cu mişcări de mâinice amintesc de ceauşescu în vizite oficialesalută mas
[80 de cm], [aproape și eu o Lenuță] și [bărbatul tău se uită la mine]
80 de cm am dormit un an de zile în doi pe un pat de 80 de centimetri lățime dacă aș fi fost ca soră-mea aș fi procurat unul în credit după prima noapte dar noi eram prea mici și obișnuiți să fim înghesuiți oriunde în lume să știi că dintre toate sentimentele pe care […]
Poeme
Hainele împăratului Vând cuvinte! _ În povești erau ecouri azi plutesc de sine stătătoare fără nicio lesă. _ Languroase nonșalante arogante goale ca trena_ împăratului. _ Zarvă mare în social media toți aricii-pogonicii țopăie țup-țup înțoliți în Drepturi și Democrație Frumusețe, Dumn
Corpul domestic, mama și laptele, întinderea morții
Am o credință controversată. Oamenii care scriu poezie sunt ciudați: ei folosesc o altă formulă a lucrurilor simple. Nu sunt aici pentru a scrie despre aceasta nici ca fellow-scriitoare, nici ca alumnă de Litere. Scriu chiar despre formula lucrurilor simple (Tracus Arte, 2025, redactor de carte Theodor D
[în vise am numai amintiri false] și [și trei e număr norocos]
în vise am numai amintiri false i can’t quit you baby îmi plăceau străzile din Veneția mai mult când mă pierdeam cu tine aveam simțul orientării adulmecam în urma ta fără nevoie de maps nu știam cum funcționează bărcile încă come on board poate ne duce la plajă pictează-mă-n guitar ri
Un veac cibernetic de radioactivitate
dinții de titan răzuiesc coaja oului de dinozaur o lumină violacee supurează în container teoriile încap într-un stick de dimensiuni subversive îmi intră ochii în orbite se scurg ca un lichid albicios omogen în care plutesc fragmente de ADN străin îmi flutură carnea pe oase ca turbată îmi dansea
Beatitudine
Motto: „Făina din oală nu va scădea și untdelemnul din ulcior nu se va împuțina..” (Ilie, 17:13) când vine bucuria peste mine neînțeles și năvalnic devin o amforă imensă și mă las umplută cu ea ca de un mir tămăduitor sunt urciorului văduvei binecuvântat să fie întotdeauna plin lutul m
[Ritualul fetelor frumoase], [Dezrădăcinați], [De fiecare dată când te naști] și [Și noi rămânem aici]
Ritualul fetelor frumoase Semnele de pe corpul tău Sunt doar rămășițele Unui trib de femei arse pe rug – Nu au știut cum să își ceară iertare. Pielea mea este învelișul de foc al Pământului. Rup fiecare fir de păr care îmi apare pe mâini. Am pe vene numele tuturor femeilor care au vrut să [&
Pianul alb
Pe unde îmi umblă tălpile și azi, din frumoasa Budapesta cu infinitele ei funii de sârmă împletite să susțină podul. Ca un pod a fost și viața mea. Mi se pare mai clar azi, relațiile mele au fost, nu întâmplător, apropiate cu cei iubiți de părinții lor, îmi revine în memorie fiecare poveste