25.2 exilul din noi
după ce trece prin piept săgeata aceea
de unde știi ce lamă a lovit? speranța
trădarea curajul?
dacă ar urmări hoții pisicile
și dacă visele ne-ar alege pe noi cum
ar arăta drumul
spre casă?
peste gânduri se așterne
tăcerea, atârnă dintre două picturi
semnate Dalí
acel roi constant de
stări, conștientizări și învățăminte s-a făcut lac,
aflându-mă în ale sale infinituri concentrice
ce se surpă precum ghețurile
tăcerile și alegerile
ești în exilul din sufletul tău nu poți dezerta
de tine, de procesul dintre ghețurile ascunse
printre oasele cutiei toracice
ca niște păsări zburând în noapte…
când noaptea te ține în lumină doar
ca să vezi.
ce să vezi?
cum ar fi dacă doar ai merge
spre casă
fără să știi ce vis te-a furat
al cui ești?
Leave a comment