25.2 exilul din noi

după ce trece prin piept săgeata aceea

de unde știi ce lamă a lovit? speranța

trădarea curajul?

dacă ar urmări hoții pisicile

și dacă visele ne-ar alege pe noi cum

ar arăta drumul

spre casă?

peste gânduri se așterne

tăcerea, atârnă dintre două picturi

semnate Dalí

acel roi constant de

stări, conștientizări și învățăminte s-a făcut lac,

aflându-mă în ale sale infinituri concentrice

ce se surpă precum ghețurile

tăcerile și alegerile

ești în exilul din sufletul tău nu poți dezerta

de tine, de procesul dintre ghețurile ascunse

printre oasele cutiei toracice

ca niște păsări zburând în noapte…

când noaptea te ține în lumină doar

ca să vezi.

ce să vezi?

cum ar fi dacă doar ai merge

spre casă

fără să știi ce vis te-a furat

al cui ești?


Leave a comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *