Am mâzgălit prima pagină și acum pot să scriu

în carnetul ăsta păstrat ani de zile pentru un roman

apreciat de toți – chiar și de cei care mă cunosc

dar am mâzgălit prima pagină fără să mă apuc să scriu romanul ăla

n-am mai apucat

cum n-am mai apucat s-o întreb pe bunică-mea

dacă știe cât o s-o mai ducă

sunt sigură că știa c-o să moară

nu mi-a răspuns când am întrebat-o cu ce se îmbracă la nunta lu’ frate-miu

de ce nu mi-ar fi răspuns

Aș vrea s-o întreb pe mama înainte să moară ce soluție-minune

folosește să scoată petele

cotul ei are culoarea cadavrului bunică-mii

mă enervează

sunetul papucilor când se lovesc de călcâie și de trepte

un bibelou spart

ia fărașul, mătura cu coada lungă, trage, trage

aruncă totul la gunoi

cioburile care au rămas o să ți se lipească toate de degetul cel mare de la piciorul stâng

de ochiul drept

de ce nu vii în weekend acasă?

Citesc dimineața poezii la fel cum seara îmi spun rugăciunea

doar că dimineața stau cu spatele la răsărit

ca și cum m-aș ascunde

să nu se vadă erezia pe care o comit

ARA

Planeta Babel