Amaro far niente

(Sorin Smărăndescu)

Pier Paolo Pasolini, Băieții străzii, traducere de Gabriela Lungu, editura Litera, 2019

---

Știți cartea aia care zace de câțiva ani înghesuită pe-un raft din bibliotecă așteptând să-i vină rândul la citit. Am cumpărat-o neavând decât o idee tulbure despre ce-ar putea conține (de obicei știu precis de ce cumpăr o carte – pentru autor/temă, datorită vreunei recomandări, ca să mă dau mare deși nu interesează pe nimeni ce (nu) citesc sau, eventual, ca-sănu-zic-că-n-am-citit-o-nici-p-asta și să vorbesc în cunoștință de cauză când mă contrazic cu cineva care, foarte posibil, e de acord cu mine doar că nu mă prind la timp; deci nu, în cazul ăsta n-am avut decât un impuls cețos văr cu shoppingul compulsiv gen hai-ș-om-vedea).
Acuma. De când am luat-o mi-am tot trecut mâna peste ea, dar întotdeauna am ales să citesc altceva. Nu și de data asta. Nu știu de ce. O fi bătut lumina altfel pe copertă, o fi contextul meu biografic actual… sau pur și simplu i-a venit rândul. Adică era timpul. Fiindcă, na, e un timp pentru toate.
Băieții străzii (Ragazzi di vita), apărut în 1955, este primul roman al lui Pier Paolo Pasolini (poet, romancier, eseist, jurnalist, regizor; angajat politic, cu opțiuni mergând de la fascism la comunism), figură culturală italiană controversată dificil de ignorat date fiind creațiile sale literare și cinematografice (vezi Accatone, Mamma Roma, Teorema, Decameronul e così via) sau alte contribuții cum ar fi colaborarea cu Federico Fellini pentru care a lucrat la dialoguri din Nopțile Cabiriei și La dolce vita. (…)

---

Pentru a citi tot articolul dă click aici.

---