[Arme], [Satul] și [Epigonii]

Arme

Arma infanteristului

Sunt picioarele care

Să-l ducă în marș forțat

Oriunde se găsește ceva de apărat.

A artileristului

Firește, să vadă.

Iară ofițerul

Se bazează neapărat

Pe vocea și uniforma sa de paradă.

Toți ceilalți

Oameni aplecați sub vremi:

Savanți, ignoranți

Maeștri, novici sau mireni,

Nu rămân

Decât cu speranța creștină, singura

Care îi acoperă precum o pelerină.

---

Satul

Satul meu e unic, ceea ce

Mă face unic și pe mine.

În felul meu romantic

Și sentimental

Într-o altă vale, sub un alt nume

In-ești, in-eri

Sau sub oricare altă terminație

Probabil

Că n-aș fi putut avea

O astfel de relație.

Așadar, satul meu e singular

E durabil și, cumva,

Prin simbioză resimt

Eu însumi o astfel de metamorfoză.

---

Epigonii

Epigoni sunt toți artiștii.

Ei stăruie să repete

În mic și ateu

Actul de glorie al creației.

Deși, firește că bagheta

Magică se găsește

Numai și numai la Dumnezeu.

Artiștii, copii răsfățați ai

Sorții revin mereu la rea-

Litatea cea tragică.

---