[când], [Definesc] și [gara cu păsări albastre]
când apa de la duș nu e destul de caldă, sper privesc târziu pe cer, o îmbrățișare mai profundă e greu de înțeles e un bătrân lângă cantină, lângă magazia veche din filmele thriller, care hrănește mereu motanii din curtea căminului eu trebuie să am o relație sănătoasă cu mine precum ar
[Doamne ajută], [Nopțile], [Iisus Hristos] și [În fiecare dimineață]
Doamne ajută În nopțile albe gândurile mă strâng de gât, nu pot respira… știu mă vor învinsă – dar vine ziua de mâine Nopțile Doar nopțile înțeleg ce este singurătatea Iisus Hristos Iisus Hristos a venit pe pământ să-mi aducă și mie bucurie În fiecare dimineață În fiecare dimin
100% Înger, 100% Om, 100% I.A.
Toată lumea știe că nu sunt nici pe de departe un împătimit al romanelor S.F., preferând îndeosebi romanele realiste, psihologice, cele care tratează probleme interculturale și antropologice, dedulcindu-mă ocazional cel mult cu romane suprarealiste sau cu iz de realism magic, în stilul celebrilor scr
[Mă urc], [De câte ori], [***], [Ceremonii de celebrare], [***], [***] și [***]
Mă urc Ca să ajung să te sărut, mă urc pe același scaun de 30 de ani. Urmele tălpilor au sculptat lemnul, dar tot mă urc pe el. Pentru fiecare sărut. De câte ori… Tigaia asta am trântit-o de atâtea ori de câte ori ai trântit și tu cu sufletul meu Dar tot mai prăjesc […]
[stare], [ceașca de cafea], [memorie] și [acasă]
Motto: „Mi-am întors iarna pe dos” stare seară de luni într-un martie rece un coș cu mere roșii pe masa din bucătărie lucrurile stau exact așa cum vrei cineva deschide o sticlă cu vin crăciunița a înflorit a doua oară ziarul deschis la pagina 10 am venit acasă! biletul scris o cartelă de metr
[bătaie în 5 timpi], [Dostoievski a fost femeie] și [prezentul cel mai greu timp al timpului nostru]
bătaie în 5 timpi uneori mă mângâi ca să exist îmi apăs scalpul trag capilarele întind vârfurile arse miros greutatea fiecărui început îmi prind puternic gâtul cum face mama cu ceafa puiului de pisică sedez șira spinării cercuri peste cercuri să nu-mi simt capul greu tălpile reci se ascund î
[Magdalenă VIII], [Magdalenă XXX], [Magdalenă XLII] și [Magdalenă L]
Magdalenă VIII Mai ia, Tu, Doamne-un pumn de țărână Și aruncă-l spre mine, dezleagă nodurile sau leagă-le pe veci. Nu-Ți sfâșia, Doamne, hainele și nu striga blasfemie. Amână pieptarul judecății. Arunc perdeaua din fața chivotului și doar o piatră mai am să pun ca legământ. Nu Te lepăda
[***Străbunica mea]
Străbunica mea citea doar Biblia. Literele i se așezau cuminți sub pleoape, ca firimiturile de azimă pe masă. Le înțelegea, fără să le judece, fără să le deșire până la scheletul lor logic. Dacă îi puneai altă carte în mână, rămânea o tăcere de piatră între ea și pagini. Dar asta nu
[*am vrut], [*oare nu ți-e frică], [*aș f vrut] și [*femeile violate]
**** Am vrut să le spun tuturorCum mi-am ros vârfurile picioarelor. Mă purtai ca pe unul dintre aproape cadavrelePacienților tăi și moarteaO iubeam în egală măsură. Mi-am zdrobit obrazul cât te căutamSub mirosul de formaldehidă.Am rămas fără el. Prin gara asta au trecut destuiCu speranța extirp