Două secvențe despre Medeea din volumul în lucru
mă îmbrac într-o castitate sulimenită de folos pentru psihicul înroșit sârguincios în lunile triste ale anului când se poartă geci negurii și sacoșele de piele ecologică lăcuită unde se adună scoici ca să nu înghețe medeea le mănâncă crude numai după ce soarele apune nonșalantă ca
***
Există în lumea asta cineva care a apucat să mă iubească. Nu știe că am aflat. Insistă și îl las să o facă. Mi-e cald cu el și mă face să cred că „e ora 3 și totul e bine”. Dar nu e. Și pentru că totul mirosea a frică și-ntuneric, m-am trezit că merg […]
[Dacă aș fi fost treaz], [Fantoma], [Poate Dumnezeu], [Tata a inventat un joc] și [Tata?]
Dacă aș fi fost treaz Dacă aș fi fost treaz când ai venit și ai bătut la ușă Te-aș fi invitat Să intri Ți-aș fi oferit un scaun și am fi șezut împreună La masă ca niciodată Tu demult plecat Eu încă prezent Tu fără cuvinte Pentru că erau la mine toate Tu lipsit de […]
[*ecoul lupilor], [*Doamne], [*ca în copilărie], [*e atâta mizerie] și [*în mine]
*** ecoul lupilor tăi pe sânii mei un Kafka și teama de a nu fi judecat. *** Doamne păzește-mă de cuvântul iubire crescut de tine în pământ pentru că pot muri în el și lumea mă va îngropa vrăjitoare. *** ca în copilărie și acum blochez cu palma irisul de la un singur ochi ca […]
Propunerea de schimbare a programei la limba și literatura română de clasa a IX-a a ridicat întrebări mai vechi sau mai noi
De la coadă la cap sau nu, altceva e mai important Ohara Donovetsky Cândva spuneam că poate am avut noroc să îmi placă grozav, profesoară fiind, să întâlnesc elevi, pentru care să fac pe dracu’ ghem ca, de la limbă la textele discutate, să fie realmente util (pe termen lung) și interesant. Am ț
Privind prin ochiul lipsă al lui Brauner
Angela Baciu (născută în 1970, la Brăila), este poetă, prozatoare și publicistă. Membră a Uniunii Scriitorilor din România și a PEN Club-ului din România. A debutat editorial în 1994 cu volumul Fragmente dintr-o cavatină. A publicat 25 de cărți în mai multe genuri literare, dintre care amintim:&
Rivalele
Mi-e dor de tine. Am deschis albumul cu poze vechi. Te găsesc în zeci de exemplare. Într-o fotografie – tu la șaptesprezece ani, cu chitara. Apoi noi – tineri, lipsiţi de griji. Gălbejeala hârtiei fotografice nu ne poate șterge fericirea de pe chipuri: în halate de casă, strâns îmbrăţișați p
[insomnia II] și [cineva te visează]
insomnia II aud acele ceasului urlând la ore la care nu le auzeam niciodată iar timpul curge mai greu decât sângele unei statui îndrăgostite pe pereți cresc umbre cu vene de metal iar tavanul coboară milimetru cu milimetru ca o promisiune uitată într-un vis recent nimic nu mai tace nici tablou nici pe
[sacrificiu], [here. take this. that’s your stuff], [orașul în care tăcem], [dependent] și [endless rumination]
sacrificiu mama-păianjen și-a agățat inima de-o sârmă rece și de sacul ei mic în care pulsează tăceri rotunde și promisiuni de viață ea rămâne mereu acolo împletind aerul cu instinctul dragostea atârnă între balans și rugină, între frică și naștere, între întuneric și miracolul firii