Ce altă dovadă mai bună a faptului că poporul român este de origine latină decât aceea că, parcă la noi, mai abitir ca la alte popoare surori de gintă latină, vorba aceasta înțeleaptă, ridendo castigat moris, care se tălmăcește pre românește, râsul îndreaptă moravurile, s-a lipit ca marca

forma corectă își trăsese căciula peste pleoape, de parcă lumea trebuia privită doar pe jumate. sugea dintr-un Viceroy bălit pe filtru și-n piept i se strângea furia – ca un rest de mâncare între dinți pe care nu-l mai scoți nici cu limba. – ai ajuns să-ți atingi visurile de curvă? ai bani?

Visul Penelopei Tu ai fost vreodată la mare?Nu, dar am visat că am fost.Se făcea că te așteptam întinsă pe o piatră mare,Aveam coadă de sirenă și voce de nimfă, iar în piept purtam inima PenelopeiTu alergai spre mine și uneori cădeai,Te loveau silabele, îți cădeau pronumele personale,Uite, ți

1. Pescărușul Laurei sau toamna ultimei mări Cameră cu pereți albi. Masa duce cu greu povara multor cărți. De-asupra unui pat mic, atârnă un pescăruș prins de iarnă… pe pânză. Lampa dă semne de oboseală. Se aude ploaia în fereastră. Laura: O femeie frumoasă, cu părul castaniu, lung, ochi m

în fiecare noapte ÎI simt cum își lasă secrețiile în urechea mea și se târăsc spre soarele meu artificial sperând să găsească o gazdă mai plăcută sufletului din care să-și aline gula am început să mă obișnuiesc să trăiesc cu ei odată ce treci peste carapacea lor și peste dinții gelat

Colind Primiți cu sărutatul cu linsul cu suptul cu mușcatul Primiți cu închinatul cu îngenuncheatul domniță a mea sfântă născută azi în ieslea minții mele din cer căzută Frântă. In vino veritas dar și-n danteleletale negreîn goliciuneamea albăși-n aerul lipsădintre noi Nasturele Nasturele