Guzanja
(Simona Poclid) -fragment- În lume nu-i frumos, nu-i rău, nu-i greu, dar ce pot spune eu? Mă îndrăgostesc ca orice om și iubesc pentru totdeauna. Iubita mea, straturi de pământ, de Cer, de ape, aer și foc, cu părul moale și sânul tare, m-a așteptat neîncetat; curată, neprihănită, ca un copil ca
Tabla
(Cristian Vicol) Fiecare copil care trece prin școală lasă ceva în urma sa, o amprentă fizică a prezenței lui în acel moment și în acel loc, similară poate cu picturilerupestre de la Cueva de las Manos, din Argentina – palme peste palme, sute, chiar mii, desenate pe pereții claselor, pe bănci, pe
Coșmar
(Dana Ștefan) Înot, am gâtul plin de pietreLacul e gol, în golul lui a crescut pădurecu ciuperci verzi și melci fără casăDe sub limbă îmi iese o căpușă incapabilă să se înfigăImaginea ei mă terifiazăImaginea mea la fel Pentru a citi tot articolul dă click aici.
mama și tata
(Daniela Vizireanu) INimic nu mai funcționează pentru el, spovedaniaunghiurilor simple. Altfel se scurge lumina prinhalterele de stele. Când te înfunzi în ea ca într-o latrinăîncepi să inventezi semafoare și reguli.Aici, lângă mama și tata într-un sat cu șase străzi de laun capăt la altul am î
Jan Willem Bos în dialog cu Andrei Zbîrnea
Andrei Zbîrnea: Care-s diferențele sistemice și structurale între România cu care ați luat contact în anii ’70 și cea de după pandemie? Ce nu s-a păstrat și v-ar fi plăcut să rămână?Jan Willem Bos: În primul rând aș vrea să precizez că nu văd o mare diferență între România de dinaint
B
(Cristina Pașcanu) oamenii merg înainte. ori înapoiori înainte și înapoidispărem odată cucertificatul de naștereori cu certificatul de deces?pentru că atunci când ți se dănumeleștiu ce să-ți scrie alții pe crucesunt un spirit romanticmă revolto revoluție pornităîmpotriva certificatelor de n
1. bad acid trip
(Anca Ioana Câdă) -fragment- cu un vision boardsuficient de încărcatîncât să smulgă boldurile din peretedemoazelă turbulentă,prima inter pares cu aspirații înalteși școala viețiite zăresc pe tine –numai bun de insistat cu puțină depravare provizorieîn viața mea meticulos orânduităte poft
Ce mănâncă personajele mele preferate
Recent am citit o carte uruguayană El hermano mayor (Fratele mai mare), de Daniel Mella, despre un bărbat care suferă de dușmănie și nihilism pe viață. Ca o persoană care studiează româna datorită lui Cioran, eu simpatizez cu apelpisia lui antinatalistică. Și am găsit un cuvânt mate, scris chiar
Spiri_dușul caloriferului
(Andra Marina Ivan) De fiecare dată când pornesc aerul condiționatun spiriduș se naște și bate impacientatîn țeava caloriferului.În blocul ăsta nu avem voie să ne simțim binedar avem voie să suferim.Mai avem voie să păstrăm negreșit linișteaaceastă nestematăprea bine ascunsă în pântecele
dar respiră cum ziceai
(Carla Boboc) ignori toate șanțurile din capși se adâncesc cu fiecare moment în care se toarnă cimentnu lași nimic să se sedimenteze, doar praful înbibliotecă pentrucă nu mai știi cum se face curățenieești în șant și încerci să repiri 1 2 3 ții aerul în tine șicumva iese mereuacelași oft