Andersen și Tuk
(Alexandru Jurcan) A fost odată un boboc de lebădă clocit de o rață. Mica lebădă e considerată urâtă de către celelalte rațe. Apare un cârd de lebede. Acolo își găsește locul „rățușca cea urâtă”. Normal că ați citit basmul celebrului Andersen. Care și-a început viața cu umilințe.
Road Trip #28
(E.M. Arion) Am ajuns acolo și am descoperit că sunt tot eu și asta nu deranjează pe nimeni, mai mult decât că nimănui nu-i pasă.Străzile miros a pipi, cerșetorii își pun corturi în galeriile magazinelor, iar cu tramvaiul ajungi oriunde. (…) Pentru a citi tot articolul dă click aici.
Urgia (Blestem retroactiv)
(Romeo Aurelian Ilie) Să ne fi prins urgiaîmpreunăsă ne fi obligatsă ne iubim mai multsă ne fi scos ochiipe nasși pe gurăsă ne fi urâtceva mai profund (…) Pentru a citi tot articolul dă click aici.
Grasul
(Iacob Profetta) Aveam un singur obez în clasă. Bineînțeles că îi spuneam Grasul. În toată școala erau patru sau cinci grași, dar doar al nostru era Grasul. Ceilalți trebuiau să se mulțumească, săracii, cu niște porecle probabil ridicole, pe care după treizeci de ani nici nu mi le mai amintesc.
Capitalism – our love story
(Cristian Vicol) Fac parte din generația care a copilărit în tranziție, adică puștimea care a crescut cu mărunțișurile primei piețe libere de la noi ce abia făcea câțiva pași nesiguri după aproape jumătate de secol de economie centralizată: guma Turbo, sucurile de la dozator, Coca-Cola și Kind
Pe o insulă pustie
(Ania Vilal) Azi am ucis-o pe iubita mea şi aceasta este confesiunea mea sinceră. O scriu pe spatele singurei fotografii cu noi doi. (…) Pentru a citi tot articolul dă click aici.
Perfecționiștii
(Ana Săndulescu) Când citesc și editez manuscrisele, nu mă pot gândi la soțul meu, la nepriceperea acestui bărbat, nu am timp să rumeg nefericirea acestei familii. La nevoie, consult un dicționar care, deși, stă între mine și text, a încetat să mă incomodeze, mai ales după rușinea pe care am s
apret
(Ziza Natur) dincolo de dureree nimictăcerea face zgomot (…) Pentru a citi tot articolul dă click aici.
Melancolie
(Dan Perșa) În următoarele zile Petrache căzu pe gânduri, dar nu din a sa voinţă, ci pentru că aşa îi năpădise sufletul o stare de spirit şi privea în gol şi vise i se perindau pe dinaintea ochilor, treaz fiind. Nu-i plăcea acea stare, el fusese, de când se ştia, un om de acţiune, mă [&helli
„Când visam să mă fac actor, de prin ciclul doi al şcolilor primare, până hăt spre terminarea liceului, când subit am decis să mă fac scriitor, visam la Bucureşti.”
(Gellu Dorian în dialog cu Dumitru Augustin Doman) Dumitru Augustin Doman: Dragă Gellu, de ce Botoșani, de ce nu București, de ce nu Paris?Gellu Dorian: De ce nu New York, unde chiar aş fi putut rămâne în cele zece ocazii care mi s-au oferit? Întrebarea este de ce Coşula? Când visam să mă fac actor