[Aș strânge inima în mână], [Vis de lemn] și [Al cincilea anotimp]

Aș strânge inima în mână

Îmi vine să plâng

Atunci plângi!

Îmi vine să vărs

Varsă!

Îmi vine să urlu

Urlă!

Aș strânge inima în mână ca pe un fruct

Strânge!

Cât aș strivi cu privirea ultima imagine cu tine

Strivește-o!

Aș alunga gândul negru să fac loc sânului roz

plesnind de dor

Alungă-l!

Aș sparge corpul meu în bucăți egale și multe

Desăvârșește!

Te-aș iubi înălbăstrindu-te

Nu mă iubi!

---

Vis de lemn

Domestic amestecam în vase

ceasuri moi cu cadrane de fier 

cu gândul împrăștiat peste cărți înșirate 

peste pisicile albe negre

albe cu negru și negru cu alb din lemn

din os cioplit

materia amestecată  

învârtită de mine

de tine de zi de destin cu luna care nu mai e lună

de inima care nu mai e inimă

de un nevăzut și neștiut vârtej

de pământul care se tot învârte –

fug lăsând după mine covoare roșii 

dezlânate desprinse din vis de lemn

---

Al cincilea anotimp

Deșirate cuiburile goale de berze
respiră în mine
anotimpul pierdut –

fug peste peisaj cu drumul atârnat după mine

veșmânt desfăcut din stări
uitând să ascult cum crește iarba –

descărcând vânt ploi lascive

spală omoplații unui deal
tremurând și răsfirând

cerul desfăcut în culori și el –
stau în mijlocul tău locuiesc provizoriu acolo
nu îmi deslușesc adresa și mă pierd –
de fiecare dată împrumut câte o inimă

să o am haină și cuib

ochii îmi sunt lipiți de pensula cu care mă împrăștii

pe coli albe de hârtie
uneori te încercuiesc cu pete calde sângerii
iar tu nu poți pleca nici măcar în el –

în al cincilea anotimp

---