[atac autoimun], [fereastra deschisă] și [hrană moleculară]

atac autoimun

pădurea din spatele casei

e plină de oameni

cu pleoapele întredeschise

azi se găsește cineva

să se mai sacrifice

două persoane

întinse

una încă respiră

cu mâinile în jurul gâtului

celeilalte

gâtul e acum

axa strâmbă

gâtul e acum

un simplu spasm

în zori

hormonii cad peste

schelele acestui trup ca un tavan șubred

în urma noastră se lasă simțită prezența

unui ceas care ne

mai spune

din când

în

când

dacă

suntem vii

---

fereastra deschisă

fierberea cărnii

e singura senzație care

te

cuprinde cu totul de mână

nu risca nu zgudui

ochii pot face cheaguri de sare

înainte să scrii simți cum te pietrifică faptul că dacă tot ce spui se va materializa

dacă riști ca orice frază să te urmărească toată viața

epiderma șubredă

atacă fiecare rinichi în parte

lichid

peste oase

lichid de tipul vitriol care conservă

hăul pus strategic între tine și lume

stai pe scaun și te lași legănat de propriul impuls

direcția în care lumea nu-și permite să intervină

nu se

mai închină niciun perete

peste pielea noastră chinuită

pumnii strânși ca două

sertare

înainte să te trezești din starea de REM

le spui oamenilor că știi că ăsta e doar un vis

știi că nimeni nu poate ține

creierul

sedat

într-un borcan

o ploșniță își dă duhul

fără vreo remușcare

fără vreun loc la care

să se gândească înainte

fără să

scrie pe undeva pe

piciorul scaunului

„dispozitivul se va închide în curând”

---

hrană moleculară

în vacanța din Baia Mare

mi-ai spus cât de mult ții la mine

și cât de tare te stresează gândul

că s-ar putea să-i îndepărtezi pe toți

și să nu-ți dai seama de ce

trăim

amândoi un fenomen social

de consumerism

raion kilometric de regrete, dubii,

îndoieli și cât de tare mucegăiește

starea de spirit

hrană pentru bacterii și paraziți

ești un fel de amoeba

blocată

în

tubul digestiv

un pachet de încărcături străine

moleculare

---