Babel Elevator
(Ohara Donovetsky)
În turnul meu locuiesc toate semințiile, toate rasele, toate religiile
timpurile coexistă și se întâlnesc paralelele
nu mai trebuie să călătoresc ca să văd lumea, doar intru în lift și cobor cu el până la parter
și lumea se dezvălurie, în funcție de partenerii de călătorie
cobor într-un timp – taciturn, învăluit, surd și orb, de acum două secole
și urc într-altul – modern și socialmente comunicativ, necesar politicos preț de câteva etaje Firește, există cazuri când sunt singură în lift și atunci lumea pare golită de timp și de semeni,
de parcă aș trăi în an – sau postistorie
firește că lumea are mască, dar eu nu le mai văd, de parcă nimeni nu le-ar avea.
Ieri a fost o zi interesantă o zi în care lumea s-a deschis odată cu ușile liftului
în dreptul etajului 20 domnul rubicond cu ochi veseli pe sub ochelarii vag fumurii mi-a spus
că ieri a fost un coșmar, nu a mers liftul și a urcat până la etajul 63 pe scări,
oo, îngrozitor, am spus eu,
n’est-ce pas? a întărit el,
c’est genial que vous avez eu le courage de…, am dat eu cu bâta-n baltă, pardon, c’est pas ce que je veux dire, am încercat s-o dreg,
mais oui, a râs amabil, c’est vrai și s-a bătut pe burtă
apoi ne-am despărțit dorindu-ne ce e mai bun ca între prietenii de-o viață,
apoi mi-am făcut bezele și semne cu o puiuță de ogar și cu însoțitoarea ei blondă,
gheața s-a spart când am râs împreună de doi tineri africani
care nu și-au dat seama că liftul ajunsese la parter
așa că, până să-și adune multele bagaje risipite pe podeaua liftului, ușile s-au închis, liftul a plecat cu ei și noi a trebuit să așteptăm să se-ntoarcă, ei să iasă și noi să intrăm,
Jessie de-abia învăța să asculte comenzi,
yesterday was such a terrible day, I thought we’re goin’ to die, we took the stairs, the elevator was out-of-order, a zis,
awful, am zis și am dat să adaug că eu n-am avut curaj să ies ieri, dar în loc de asta am zis ești tânără, nu cred că…,
da, a zis Kat și a râs iar, my name is Kat,
apoi în dreptul etajului 16 mi-a mai zis I’m from Scotland, but I’m leaving în two days, where are you from?
eu am zis țara în dreptul etajului 20, gândindu-mă „hm, iar voi întâmpina tăcerea-aia”,
n-a fost așa, Kat avea o prietenă româncă, actually I’m German, a zis,
das ist ausgezeichnet, am zis,
la etajul 25 a intrat o domnișoară îmbrăcată într-un sari verde,
întâi s-a speriat de Jessie,
apoi a explicat privind în jos că ei îi plac câinii, dar când era mică, știți, s-a petrecut un unpleasant event,
eu am îngăimat, cam nepoliticos, oricum o pățim toți în copilărie,
ea a zâmbit,
mie mi-a părut rău că am fost iar profă,
apoi Kat a zâmbit,
tânăra în sari verde avea un zâmbet cu aromă de frangipani
la a doua urcare
în lift am dat peste dobsze, a zis ea, uitându-se pe o hartă, oczywiscie, a zis el,
nie rozumiem, aș fi zis eu,
nu ne-am salutat când am ieșit,
est-europenii nu sunt comunicativi,
nu e o noutate,
apoi a urcat un bărbat roșcat
politicos a apăsat pentru mine pe butonul cu etajul,
am zâmbit larg, of, sper să se vadă pe sub mască,
eu știu când cineva îmi zâmbește,
la etajul 5 a urcat un tânăr smead care m-a întrebat ce face fiica mea,
am zâmbit și m-am fâsticit, uite el o știe pe fiica mea și eu nu-l știu pe el, I’m sorry,
l-am întrebat politicos ce face
și el mi-a zis că nu are vești bune,
acasă în Liban e rău, i-a fost distrusă casa
apoi am zis și eu ceva, nu mai știu ce,
așa cu lumea căzută în cap cum mă aflam aș fi dat să-l îmbrățișez,
și oricum nu știi ce să faci
în astfel de situații
când casele cad și lumea se întâlnește într-un lift
stai așa cu lumea prăvălită în cap,
transpiri,
în nări ai miros de sulf
înveți să te dai cu liftul
între iad și rai
înainte și înapoi.
Ai zâmbit.
Am zâmbit.
A zâmbit.
(Din volumul meniu cu lupul în poală, în pregătire la editura Casa de pariuri literare)
Leave a comment