Bătrânețe, haine grele, minte brici

Vânturile de Mario Vargas Llosa, Editura Humanitas, 2023

Vânturile reprezintă cea mai recentă carte semnată de laureatul premiului Nobel pentru Literatură din 2010, Mario Vargas Llosa. Scrisă în anul pandemic 2020, a fost publicată în 2021. Traducerea în limba română, realizată de Tudora Șandru-Mehedinți s-a produs foarte rapid, astfel încât, la începutul anului 2023, Vânturile au întregit seria de autor Mario Vargas Llosa a editurii Humanitas Fiction. El o numește povestire, dar eu prefer să-i spun microroman, nu atât pentru întinderea sa intrinsecă (căci 77 de pagini A5 cu font mare și spațiere generoasă, nu înseamnă tocmai un microroman), cât mai ales pentru importanța temelor pe care acesta le atinge în cuprinsul Vânturilor sale. 

În prima sa interfață, microromanul Vânturile tratează tema dureroasă a bătrâneții și a decrepitudinii pe care aceasta o aduce vrând-nevrând în viața omului. Personajul narator este un bătrânel (nu ni se precizează vârsta), ajuns în punctul în care efectiv nu își mai poate controla sfincterele și scapă vânturi, adică pârțuri, în locuri publice, fapt ce îl umple de rușine, ceea ce arată că totuși mintea lui funcționează brici. Punctul culminant al microromanului, urmărind această fațetă a manifestărilor biologice a senectuții, îl reprezintă momentul în care, fiind ieșit în oraș pentru a protesta împotriva închiderii unui lanț de cinematografe din Madrid, personajul nostru este atins pentru prima dată de Alzheimer și uită efectiv unde locuiește. Deznodământul însă vă las să îl descoperiți.

Dar bătrânețea, așa cum spuneam inițial, este doar prima interfață a microromanului, pe lângă aceasta având de-a face cu o suită de fațete ideatice, bătrânelul acesta gândindu-se pe toată durata aventurii sale, cum însuși o numește, la o suită de probleme cât se poate de importante, cum ar fi dispariția culturii așa cum o știm noi, manifestată prin literatură, pictură, scultură, muzică, muzee, biblioteci, cinematografe, teatre și înlocuirea ei cu o cultură artificială construită în stil automatizat de noile media și noile tehnologii, care desigur că alungă orice formă de uman din ceea ce s-ar vrea a se numi artă/cultură. De asemenea, personajul nostru realizează că deși evoluția constantă a societății și a tehnologiei a reușit în mare parte să elimine din lume sărăcia și maladiile, nu a reușit să facă să dispară și războaiele. Totodată el asistă neputincios la dispariția, mai ales în rândul tinerilor a idealurilor, aceștia sucombând în false probleme cum ar fi alimentația exclusiv vegană, disprețul față de sexualitate și iluzoriul și fantezistul „ideal” de a se menține „curați” atât trupește, cât și sufletește, pentru asta alegând să practice o formă bizară de „asceză”, caracterizată mai ales prin refuzul de a munci.  

În egală măsură revoltător și înduioșător, microromanul Vânturile te ține cu sufletul la gură de la prima până la ultima frază, cele 77 de pagini ale ediției românești citindu-se efectiv dintr-o suflare.

---