[Beau venin și zâmbesc], [Gustul neînceputului], [Ești] și [Interior]

Beau venin și zâmbesc

Am rupt bluza de pe mine,

iar pe trup aveam doar răni,

și sufletul mi se vedea printre coaste.

Te urăsc, te iubesc!

Ești veninul pe care îl beau încet,

savurez fiecare picătură

și sunt o fetiță bună care bea tot,

nu lasă nimic în urmă.

Spre deosebire de alții,

care lasă urme,

zgârieturi adânci.

Dar ce mă plâng?

Aș putea acum să fiu plină de vânătăi

și cu arcada spartă.

Dar uite că sunt bine – așa ar zice lumea.

Animale de pradă, care se hrănesc

cu vise sfărâmate

frânturi din cosmosul imaginat.

Te iubesc, te urăsc!

Poți fi orice, și toți –

ești tot ce e mai rău în lume.

Ești războiul cu mii de victime,

eu sunt doar una dintre ele.

---

Gustul neînceputului

Când înghițeam guma, plictisită în timpul orelor,

mi se spunea că o să mi se lipească de organe și că va rămâne acolo,

lipită, ani buni.

Dar tu? Tu de ce ești lipit de mine?

Nici nu știu ce gust ai

Nici n-am apucat să-ți simt atingerea

Și totuși – tu cât timp vei fi blocat

în mintea mea? În inima mea?

Sper că nu prea mult.

Sper să uit rapid.

Pentru că n-a fost nimic.

Doar m-am îndrăgostit.

---

Ești

Ești coasta mea îndoită,

din cauza căreia port corset.

Ești fața mea fără machiaj,

atât de iubită de alții,

dar urâtă de mine.

Când ceva e perfect, orice defect se observă foarte ușor.

Ești tot ce urăsc eu,

fix de-aia te iubesc!

Ești noaptea nedormită,

pe care o dorm apoi zile întregi.

Regretul meu cel mai adânc și ascuns.

Ești toate analizele, când Anti TPO și TSH ating recorduri,

pumnii de pastile care nu mă ajută.

Dar îi dau,

dau cu pastile,

dau cu alcool,

până am să mor – dar tu ai să trăiești,

pentru că nu ești al meu și nu vei fi vreodată.

---

Interior

Un șoricel stă undeva,

într-o cameră a inimii mele,

se hrănește cu emoțiile mele,

îngăduie sângelui să circule în corp,

dar nu prea mult –

doar cât să supraviețuiesc

să nu mor de tot,

să rămână o firimitură din mine care să-l hrănească.

Când uit de el,

uit că mă mănâncă pe interior

că sunt hrană pentru o ființă mizeră.

Îmi mușcă pielea, lasă cicatrici

care nu dispar

Și caut pe Google soluții,

remedii naturale, vrăji – tot ce e posibil.

Dar eu nu am o boală. Doar el e de vină pentru tot

Dacă aș ști cum să scap de el.

Până am să aflu, sper să mi se vindece rănile,

sau să-mi cedeze inima.

Căci viața cu un parazit în inimă

nu e ușoară.

---