bolnavii liberi
țara mea
locuiesc în obsesiei numărul 6, la capătul străzii.
țara mea are o suprafață de 16 metri pătrați
și se învecinează la nord cu ziua de salariu.
în rest, hotarele ei se varsă în fereastra
ce dă înspre parc.
când situația cu banii e albastră
îmi place să îmi petrec crizele în fotoliul roșu,
încălzindu-mă la lumina unui bec băut.
am terminat-o cu fericirea în tramvaiul 14.
aveam creierul bântuit de amor
când am stors din telefonul mobil:
„viața se bea dintr-o rană deschisă.”
și era toamnă și frig.
supraviețuiesc vântului de miazănoapte, aici,
în obsesiei. nu mă vait. chefuiesc pe fond nervos.
descopăr în mine febre și negre tăceri.
uneori stau gemuit cu genunchii la piept,
spun o rugăciune incredibil de greșită.
ma tristesse
într-o zi cineva va lovi liniștea cu un strigăt
și aproape că vulturii se vor speria în amurg.
imediat un om de nimic își va vinde
cărțile, prietenii, țuica.
trupul meu va fi biruit de un sentiment seral,
mă voi rătăci prin sărbătorile altora. va ninge.
nu îndrăznesc să te întreb ce ai găsit sub dărâmăturile
vântului. sunt bănuit că o să plâng în fotografiile lui.
va ninge și tu, insuficient de entuziasmată,
vei strânge zăpada în pumni. vei arunca bulgărele
spre mine și el va purta ochii tăi. vei striga,
un strigăt prea fărâmicios ca să te facă reală.
pe strada aceasta
pe strada aceasta întotdeauna e foarte
târziu, iar în cea mai de jos oră a nopții
poți merge cu vinovățiile la vedere.
pe stâlpii de iluminat sunt lipite afișe
pe care stă scris: „vând melancolie
cu domiciliul stabil în obsesiei nr. 6.”
mă întorc acasă cu fruntea rănită.
mi-e limpede că lacrimile mele
sunt notele de subsol ale singurătății.
confesiune
stăteam în frigul privirii lui
și spuneam:
în creierul meu se va găsi un cimitir de pisoi.
în creierul meu se va găsi o locomotivă cu aburi
care a tras după ea copilăria, și cuvintele, și lupii.
un infinit mic de argilă însângerată,
creierul meu, o floare strivită.
stăteam în frigul privirii lui
și spuneam:
viața e făcută din jafuri mărunte.
viața e o femeie căreia i se urcă
în ochii deschiși
o mirare cu aripile desfăcute.
viața e păcatul meu favorit.
Poeme din volumul bolnavii liberi, în lucru.
Leave a comment