Bookfest 2023

Când locuiam în Brașov, aveam nemulțumirea că acolo nu se organizau târguri de carte.

Vacarmul specific unui weekend cultural (Bookfest) se apropie mai mult de spiritul unui talcioc, unde vânzătorul își varsă trecutul în stradă, iar cumpărătorul îl transformă în propriul viitor, mutându-l în papornița de pe umăr și cărându-l la el în odaie și mai puțin de ceea ce numim salon.

Mirosul micilor întâmpină cititorul încă de când pășește în curtea Romexpo, afișând un preț mai mult decât piperat, o glumă proastă a hiperinflației. Scriitorii și cititorii strânși ciorchine la finalul câte unui eveniment colorează terasele cu gesturile lor, cu nerăbdarea, cu frica de-a fi păcăliți la cozile lungi ce leagă foamea de sfârâitul grătarelor. Unde să poposești, unde să-ți odihnești puțin picioarele, postura înțepenită de codul bunelor maniere? Unde să-ți expui supărarea și bucuria dacă nu la un mic tăvălit prin muștar?

E adevărat că nemulțumirea mea de atunci, pe când locuiam în superbul oraș de munte, era direct proporțională cu numărul heirupist al postărilor de pe Facebook și Instagram (imagini, vorbe, impresii) de la evenimentul din Capitală.

Însă, am s-o spun acum tuturor celor care trăiesc în orașele de provincie văduvite de amploarea unui Bookfest: literatura e cuibărită nu în tămbălăul târgului, ci la terase, unde, amețită de alcooluri și pusă pe fituit bani, scriitorimea își deapănă amintirile și bătăliile de orgolii ca la o întrunire a povestașilor machiguenga.

Prima zi, pentru agorafobia mea, s-a dovedit a fi excelentă. Puțina lume care se perinda prin târg a permis vederii să vadă. Ce să vadă? Detalii. Spatele arcuit deasupra unei cărți ori palmele stânse la piept spre a ascunde comoara. Căci asta înseamnă pentru un bibliofil cartea, nu? Sentimentul intimității cu ,,obiectul dorit” confirmat în alții.

Lista cu titlurile pe care le voiam era lungă, dar am fost cumpătată, așa că am trecut pe la  Editura Cartier de unde mi-am luat Cine nu e mângâiat, nu există, o antologie a Generației 2000 realizată de Anastasia Gavrilovici și Alexandru Cosmescu. M-am bucurat să-l întâlnesc pe Lorenzo Marone la standul Editurii Humanitas. Am cumpărat două romane semnate de italian: Totul va fi perfect și Mâine poate am să rămân; și tot de la Humanitas mi-am cumpărat și un James Salter, romanul Tot ce este.

Mai apoi, de la Editura Litera a ajuns pe masa din mijlocul sufrageriei mele un teanc cât turnul din Pisa; am să amintesc doar câteva titluri: Pasărea vopsită a lui Jerzy Kosinski; Colum McCann cu Goana nebună a lumii; Diavolul din Freisetzburg de Roxana Ruscior. De la editura Nemira n-am luat decât volumul Norei Iuga Fetița strigă-n pahar.

Nu știu dacă în astfel de târguri se poate observa dragostea față de literatură, dar ceea ce se distinge clar este că, puse laolaltă, cărțile par o adevărată muniție a beatitudinii.

 Cu admirație, Cristina

---